Eterniseed › Curriculum › Ioel
Ioel 1-2 — cu Matthew Henry
Deschidere
Matthew Henry oferă perspective bogate și durabile asupra cărții profetice a lui Ioel. Comentariul său asupra capitolelor 1 și 2 luminează judecata devastatoare asupra lui Iuda și chemarea urgentă la pocăință care urmează. Prin expunere atentă Henry ajută cititorii să vadă atât severitatea disciplinei divine cât și mila tandră care invită la o întoarcere smerită la Dumnezeu. Această lecție se bazează pe reflecțiile sale pentru a ne ghida în înțelegerea modului în care Dumnezeu poate folosi chiar și cele mai umile creaturi pentru a trezi poporul Său. Pe măsură ce ascultăm vocea lui Henry suntem încurajați să ne examinăm propriile inimi și să răspundem cu o căință sinceră și o devoțiune reînnoită.
Citește
Citire
Acordă-ți timp acum pentru a citi capitolele 1 și 2 din Ioel încet și cu rugăciune. Permite descrierilor vii ale profetului despre pierdere și chemarea la adunare solemnă să se așeze în duhul tău. Observă chemările repetate la bocet la post și la strigăt către Domnul. Pe măsură ce citești roagă pe Duhul Sfânt să-ți pregătească inima pentru adevărurile pe care Matthew Henry le va dezvolta din aceste cuvinte străvechi.
Studiu
Henry începe prin a rezuma mesajul general și structura capitolului.
Acest capitol descrie o devastare jalnică produsă asupra țării lui Iuda de lăcuste și omizi. Unii cred că profetul vorbește despre ea ca despre un lucru care va veni și dă avertizare dinainte așa cum obișnuiau de obicei profeții cu privire la judecățile care veneau. Alții cred că era deja prezentă și că misiunea lui era să afecteze poporul prin ea și să-l trezească la pocăință. I. Este prezentată ca o judecată fără precedent în veacurile trecute vers. 1-7. II. Toate categoriile de oameni care împărtășesc calamitatea sunt chemați să o bociască vers. 8-13. III. Ei sunt îndrumați să privească spre Dumnezeu în bocetele lor și să se smerească înaintea Lui vers. 14-20.Henry subliniază apoi caracterul fără precedent al judecății.
I. Măreția judecății exprimată aici prin două lucruri: 1. Era de așa fel încât nu putea fi egalată în veacurile trecute în istorie sau în memoria vreunui om viu v. 2. Bătrânii sunt chemați să mărturisească cei care își puteau aminti ce se întâmplase cu mult timp în urmă ba chiar și toți locuitorii țării sunt chemați să depună mărturie dacă vreunul dintre ei își amintea ceva asemănător. Să meargă mai departe decât memoria oricărui om și să se pregătească pentru cercetarea părinților lor (Iov 8:8) și nu vor găsi o relatare a ceva asemănător în nici o cronică. Observă că cei care îi întrec pe înaintașii lor în păcat pot aștepta pe drept judecăți mai mari și mai grele decât au cunoscut vreodată înaintașii lor. 2. Era de așa fel încât nu va fi uitată în veacurile viitoare (v. 3): 'Spuneți-le copiilor voștri despre ea; faceți-i să știe ce semne cumplite ale mâniei lui Dumnezeu ați îndurat ca ei să ia avertizare și să învețe ascultarea prin cele pe care le-ați suferit căci este menită și pentru avertizarea lor. Da lăsați copiii voștri să spună copiilor lor și copiilor lor altă generație; spuneți-o nu doar ca pe un lucru ciudat care poate servi drept subiect de vorbire' (așa cum astfel de accidente neobișnuite sunt consemnate în almanahurile noastre — A trecut atâta timp de la ciumă și de la incendiu — atâta timp de la gerul mare și de la vântul mare) 'ci spuneți-o ca să-i învățați pe copiii voștri să stea în teamă de Dumnezeu și de judecățile Lui și să tremure înaintea Lui.' Observă că trebuie să transmitem posterității amintirea judecăților lui Dumnezeu precum și a îndurărilor Sale.Henry continuă să înfățișeze forțele invadatoare și efectele lor devastatoare.
II. Judecata însăși; este o invazie a țării Iudeii de către o armată mare. Mulți interpreți atât antici cât și moderni o înțeleg ca referindu-se la armate de oameni forțele asirienilor care sub Sanherib au cucerit toate cetățile fortificate ale lui Iuda și apoi fără îndoială au prăpădit țara și i-au distrus roadele; ba unii fac din cele patru feluri de animale numite aici (v. 4) semnificația celor patru monarhii care pe rând au asuprit poporul evreilor una distrugând ce scăpase de furia celeilalte. Mulți dintre exegeții evrei cred că este o expresie parabolică a venirii dușmanilor și a mulțimii lor pentru a pustii totul. Astfel parafrastul caldeean menționează aceste animale (v. 4); dar mai târziu (cap. II 25) pune în locul lor Națiuni popoare limbi limbi puternici și împărății răzbunătoare. Dar pare mult mai potrivit să fie înțeles literal ca referindu-se la armate de insecte venind asupra țării și mâncând roadele ei. Lăcustele au fost una dintre plăgile Egiptului. Despre ele se spune că nu au fost niciodată altele ca ele și nici nu vor mai fi (Exod 10:14) nici unele ca acelea din Egipt nici unele ca acestea din Iuda — nici unele ca acele lăcuste ca mărime nici unele ca acestea ca mulțime și ca răul pe care l-au făcut. Plaga lăcustelor din Egipt a durat doar câteva zile; aceasta pare să fi continuat patru ani la rând (după cum cred unii) deoarece aici sunt menționate patru feluri de insecte (v. 4) una distrugând ce lăsase cealaltă; dar alții cred că au venit toate într-un singur an. Nu ni se spune în istoria Vechiului Testament când s-a întâmplat aceasta dar suntem siguri că nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu a căzut la pământ; și deși o devastare prin aceste insecte este intenționată în primul rând aici totuși este exprimată într-un limbaj foarte aplicabil distrugerii țării de către un dușman străin care o invadează deoarece dacă poporul nu era smerit și reformat prin acea judecată mai mică care a mistuit pământul Dumnezeu ar trimite asupra lor pe cea mai mare care i-ar mistui pe locuitori; și prin descrierea aceleia sunt îndemnați să o ia ca avertizare. Dacă acest neam de viermi nu îi supune alt neam va veni să îi nimicească. Observă 1. Ce animale sunt acestea trimise împotriva lor — lăcuste și omizi viermi de palmier și viermi canker v. 4. Nu putem descrie acum cum se deosebeau unele de altele; erau toate insecte mici oricare dintre ele disprețuită și pe care un om o putea zdrobi cu ușurință cu piciorul sau cu degetul; dar când veneau în roiuri sau bancuri imense erau foarte formidabile și mâncau totul în calea lor. Observă că Dumnezeu este Domnul oștirilor are toate creaturile la porunca Sa și când vrea poate smeri și mortifica un popor mândru și răzvrătit prin cele mai slabe și mai disprețuite creaturi. Omul este numit vierme; și prin aceasta se arată că este mai puțin decât un vierme căci când vrea Dumnezeu viermii sunt prea tari pentru el îi jefuiesc țara mănâncă ceea ce a muncit el distrug hrana și taie subzistența unei națiuni puternice. Cu cât instrumentul pe care îl folosește Dumnezeu este mai slab cu atât puterea Lui este mai mărită. 2. Cu ce furie și forță au venit. Sunt numite aici un neam (v. 6) deoarece sunt întrupate și acționează de comun acord și ca și cum ar avea un plan comun; căci deși lăcustele nu au rege totuși ies toate în cete (Prov. 30:27) și este menționat acolo ca un exemplu al înțelepciunii lor. Este prudență pentru cei care sunt slabi individual să se unească și să acționeze împreună. Sunt tari deoarece sunt fără număr. Praful fin al balanței este ușor și se suflă ușor dar o grămadă de praf este grea; astfel un vierme poate face puțin (totuși un vierme a servit să distrugă bostanul lui Iona) dar numere mari dintre ei pot face minuni. Se spune că au dinți de leu de leu mare din cauza execuției mari și teribile pe care o fac. Observă că lăcustele devin ca niște lei când vin înarmate cu o însărcinare divină. Citim despre lăcustele din adânc că dinții lor erau ca dinții leilor Apoc. 9:8. 3. Ce rău fac. Mănâncă totul în calea lor (v. 4); ce lasă una mănâncă cealaltă; distrug nu doar iarba și grâul ci și copacii (v. 7): Vița este pustiită. Aceste vietăți mănâncă frunzele care ar trebui să fie un adăpost pentru rod în timp ce se coace și astfel și acela piere și ajunge la nimic. Mănâncă chiar scoarța smochinului și astfel îl omoară. Astfel smochinul nu înflorește nici nu este rod în viță.
Considerați
Considerare
Henry îndreaptă bocetul spre pocăința națională și post.
Am observat abundență de lacrimi vărsate pentru distrugerea roadelor pământului de către lăcuste; acum aici avem acele lacrimi întoarse în canalul drept acela al pocăinței și al smeririi înaintea lui Dumnezeu. Judecata a fost foarte grea și aici sunt îndrumați să recunoască mâna lui Dumnezeu în ea mâna Lui puternică și să se smerească sub ea. IatăHenry încheie secțiunea modelând un strigăt personal către Domnul.
1. Propriul său exemplu (v. 19): O Doamne! către Tine voi striga. Nu i-ar pune să facă ceea ce el însuși nu s-ar hotărî să facă; ba chiar dacă ei ar face sau nu el ar face. Observă că dacă slujitorii lui Dumnezeu nu pot reuși să-i afecteze pe alții cu descoperirile mâniei divine totuși ei înșiși trebuie să fie afectați de ele; dacă nu pot aduce pe alții să strige către Dumnezeu totuși ei înșiși să fie mult în rugăciune. În vreme de necaz nu trebuie doar să ne rugăm ci să strigăm trebuie să fim fierbinți și stăruitori în rugăciune; și către Dumnezeu de la care vine și distrugerea și de la care trebuie să vină mântuirea trebuie să fie îndreptat mereu strigătul nostru. Ceea ce l-a determinat să strige către Dumnezeu nu a fost atât de mult vreo suferință personală cât calamitatea națională: Focul a mistuit pășunile pustiei ceea ce pare a se referi la o căldură arzătoare a soarelui care a fost ca un foc pentru roadele pământului; le-a mistuit pe toate. Observă că atunci când Dumnezeu cheamă la luptă prin foc este de datoria celor care au vreun interes în ceruri să strige cu putere către El pentru ușurare. Vezi Num. 11:2; Amos 7:4 5.
Răspunde
Răspuns
1. În ce domeniu al vieții ar putea folosi Dumnezeu dificultățile prezente pentru a trezi o dependență mai adâncă de El?
2. Cât de gata sunt să las deoparte rutinele obișnuite pentru pocăință și rugăciune adevărate?
3. Ce mângâiere găsesc în a ști că chiar și instrumentele mici pot sluji scopurilor suverane ale lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Dumnezeul nostru, în fața pierderii și a judecății arătate în Ioel, învață-ne să recunoaștem mâna Ta suverană și să ne întoarcem la Tine cu inimi pocăite. Prin Duhul Tău, trezește-ne la post și rugăciune unite, ca să căutăm Fața Ta cât timp mila mai poate fi găsită, și restaurează-ne bucuria prezenței Tale prin Evanghelia lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →