Eterniseed › Curriculum › Tobit
Tobit 1-2 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție extrasă din Comentariul Biblic Catolic al lui Haydock despre capitolele de început ale lui Tobit, unde gospodăria unui israelit credincios în exil devine o școală a milei corporale și a perseverenței liniștite. Haydock adună vocile patristice și ale tradiției catolice care au citit aceste capitole de pe vremea Sfântului Ambrozie, care a compus tratatul său De Tobia pe baza substanței narative a acestora, și a Sfântului Augustin, care în De cura pro mortuis gerenda a văzut în înmormântarea morților de către Tobit o mărturie durabilă a demnității trupului. Pe măsură ce citiți, acordați atenție grijii cu care Tobit respectă zeciuielile mozaice, pericolul care înconjoară caritatea sa sub regi ostili și momentul în care omul drept, lovit de orbire chiar în actul milei, deschide înaintea Bisericii lunga tradiție a suferinței răscumpărătoare.
Citește
Citire
Citiți capitolele 1 și 2 din Tobit din versiunea Douay-Rheims sau Catholic Public Domain Version, traducerile cele mai apropiate de textul Vulgatei pe care se bazează comentariul lui Haydock. Observați vocea autobiografică cu care începe cartea, enumerarea atentă a trei categorii de zeciuială, pelerinajul la Ierusalim din tinerețe și înmormântarea curajoasă a israelitilor uciși sub ochii conducătorilor ostili. Citiți cu încetineală scena de încheiere a capitolului al doilea, unde Tobit, obosit de încă o înmormântare întreprinsă într-o zi de sărbătoare, se culcă sub un zid și este lovit de orbire de excrementele calde ale vrăbiilor. Țineți minte contrastul dintre întunericul său exterior și statornicia interioară a fidelității sale.
Studiu
Haydock își deschide comentariul la primul verset adunând tradițiile variante ale numelui și neamului lui Tobit, cântărind mărturiile grecești și siriace față de cele latine și ebraice și arătând acordul substanțial al narațiunii în ciuda divergențelor textuale minore.
Tobias, 'bunul Dumnezeu' (Tirinus) este numit Tobis de versiunea latină veche și de Sf. Ambrozie, și Tobit de greci și sirieni. Aceste copii și ebraica dau o genealogie care nu se potrivește. (Calmet) --- Ediția lui Grabe, 'Cartea cuvintelor (sau faptelor) lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui Ananiel, fiul lui Adouel, (manuscrisul are Nave) fiul lui Galael, (manuscrisul, Gamael) din sămânța lui Asiel, din seminția lui Neftali, (2) care a fost făcut captiv în zilele lui Enemessar, regele asirienilor, din Thisbe, (manuscrisul, Thibe) care este pe dreapta propriu-zis (manuscrisul, din Kudis; Haydock) sau Cades, capitala (Calmet) lui Neftali în Galileea, deasupra lui Aser. Eu, Tobit, am umblat în căile adevărului și ale dreptății în toate zilele vieții mele.' (Haydock) --- Neemia și profeții vorbesc frecvent despre ei înșiși la persoana întâi. Adevărul istoriei este același. (Du Hamel) --- Dincolo, sau în spate; (post; Haydock) așa cum vorbesc evreii cu referire la un om întors cu fața spre răsărit. De aceea această cale ar fi la apus, iar Sephet la nord.Despre inaugurarea milosteniei lui Tobit ca fiu al captivității, Haydock notează fragilitatea fidelității sale într-un mediu corupt.
Salmanasar. Când Osee a fost învins, în anul lumii 3283. Vezi 4 Regi xvii. 6. --- Adevăr. Statornicia sa în observarea adevăratei religii era cu atât mai minunată, cu cât era bogat și trăia printre cei răi. (Calmet)La capitolul al doilea, unde lucrarea corporală a milei care a definit viața lui Tobit îl aduce din nou în primejdie, Haydock subliniază observarea atentă a sărbătorii mozaice chiar cu prețul sacrificiului personal.
Casă. Legea autoriza astfel de sărbători, Deuteronom xii, 12 și xiv, 28. Tobias s-a conformat, invitând și pe săracii slujitori ai lui Dumnezeu. Greaca: 'M-am culcat să mănânc.' Acest obicei era răspândit în Răsărit. (Calmet)Aflicțiunea care încheie al doilea capitol primește atenția măsurată a lui Haydock, scoțând în evidență pedagogia providențială pe care Părinții au văzut-o constant în încercările celor drepți.
Acum. Aceasta este omisă în greacă și ebraică până la ver. 19. Sf. Ambrozie spune frumos că Tobias 'era mai întristat că nu putea da ajutor altora decât pentru pierderea vederii sale.'
Considerați
Considerare
Sf. Augustin, reflectând în De cura pro mortuis gerenda asupra mărturiei lui Tobit, observă că înmormântarea morților nu este doar o pietate naturală, ci un semn al învierii în care trupul are parte; cei credincioși care îngrijesc trupurile celor plecați mărturisesc o speranță pe care păgânii nu o posedă. Gândiți-vă dacă micile acte de reverență pe care le oferiți față de trupurile celor decedați — înmormântarea la care participați, mormântul vizitat, rugăciunea pentru credincioșii răposați — participă la aceeași speranță eshatologică. Reflectați de asemenea la grija cu care Tobit separă zeciuielile sale în trei categorii, distribuind una leviților, una pentru cultul la Ierusalim și una săracilor și convertiților. Tradiția catolică a văzut de mult în acest model triplu o prefigurare a vieții integrate de cult și caritate pe care Biserica o întrupează în liturgia și operele ei de milostenie. Întrebați-vă dacă propria voastră dărnicie poartă acea formă liturgică sau dacă a fost redusă la generozitate ocazională și ad hoc. Considerați în cele din urmă încercarea care încheie al doilea capitol. Omul drept, chiar în actul milei corporale, devine impur ritual prin contactul cu cadavrul și este lovit de orbire sub zid. Părinții au primit aceasta ca paradigmă: Crucea lui Hristos avea să dezvăluie mai târziu că cea mai înaltă caritate este adesea încununată cu aparența eșecului, iar suferința celui drept devine ea însăși sămânța răscumpărării.
Răspunde
Răspuns
Vizitați săptămâna aceasta un cimitir catolic, chiar și scurt, și rugați-vă pentru credincioșii răposați ale căror morminte le treceți. Dacă împrejurările permit, participați la o Liturghie de înmormântare cu care aveți doar o legătură personală slabă, ca să mărturisiți demnitatea trupului în moarte. Lăsați ca ofranda voastră de prezență și rugăciune să fie ascunsă, așa cum a fost a lui Tobit.
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule al lui Tobit și al fiecărui suflet credincios, care în zilele captivității asiriene ai păstrat o gospodărie în dreptate în mijlocul unei generații care a părăsit legământul Tău, dăruiește-ne aceeași statornicie ascunsă în practicarea milei. Pe măsură ce îngropăm morții și le vizităm mormintele, adâncește în noi speranța învierii pe care Fiul Tău a împlinit-o. Prin mijlocirea Sfântului Ambrozie, care a învățat Bisericii din Milano lecțiile lui Tobit, și a Sfântului Rafael arhanghelul, al cărui nume înseamnă Dumnezeu vindecă, susține-ne în răbdare când operele noastre de milostenie par să ne aducă doar contradicție și întuneric. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu Tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →