Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Ps 61-62 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Psalmii 61 și 62 ne invită în ritmul constant al unui suflet care învață să aștepte. În aceste capitole, Henry urmărește cum David trece de la marginea copleșirii la convingerea statornică că numai Dumnezeu este refugiu și stâncă. Cuvintele sale ne amintesc că rugăciunea nu este niciodată zadarnică și că încrederea crește mai adânc atunci când este pusă la încercare. Ascultându-l astăzi pe Henry, suntem chemați să ne examinăm propriile obiceiuri de strigare și apoi de odihnire. Reflecțiile sale deschid spațiu pentru a aduce fiecare sezon de presiune înaintea aceluiași Dumnezeu credincios. Lăsați-i perspectivele să ne întărească inimile pentru citirea care urmează.
Citește
Citire
Luați un moment de liniște pentru a citi Psalmii 61 și 62 în întregime. Observați mișcarea de la strigătele urgente de la marginile pământului la declarația calmă că numai Dumnezeu este stâncă și mântuire. Lăsați cuvintele să se așeze fără grabă, permițând încrederii psalmistului să devină propria voastră invitație de a aștepta.
Studiu
Henry deschide studiul Psalmului 61 schițând mișcarea sa generală de la necaz la laudă.
David, în acest psalm, ca și în multe altele, începe cu o inimă tristă, dar încheie cu un aer de plăcere — începe cu rugăciuni și lacrimi, dar sfârșește cu cântări de laudă. Astfel, sufletul, fiind înălțat către Dumnezeu, se întoarce la bucuria de sine. Se pare că David era alungat și exilat când a scris acest psalm, fie de Saul, fie de Absalom, nu se știe sigur: unii cred că de Absalom, pentru că se numește pe sine „împăratul” (v. 6), dar aceasta se referă la Împăratul Mesia. David, în acest psalm, hotărăște să persevereze în datoria sa, încurajat atât de experiența sa, cât și de așteptările sale. I. El va chema pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu l-a ocrotit, v. 1-3. II. El va chema pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu a purtat bine de grijă de el, v. 4, 5. III. El va lăuda pe Dumnezeu pentru că avea asigurarea continuității bunăvoinței lui Dumnezeu față de el, v. 6-8. Astfel, cântând acest psalm, putem găsi ceea ce este foarte expresiv atât pentru credința noastră, cât și pentru speranța noastră, pentru rugăciunile și laudele noastre; iar unele pasaje din acest psalm sunt foarte deosebite.Henry se îndreaptă apoi către cererea lui David pentru călăuzirea divină către stânca mai înaltă decât el.
II. Cererea deosebită pe care a înălțat-o către Dumnezeu când inima îi era copleșită și era gata să se scufunde: Călăuzește-mă la stânca mai înaltă decât mine; adică, 1. „La stânca care este prea înaltă pentru mine ca să ajung la ea dacă nu mă ajuți Tu. Doamne, dă-mi o astfel de asigurare și mulțumire a propriei mele siguranțe pe care nu o pot dobândi niciodată decât prin harul Tău deosebit lucrând o astfel de credință în mine.” 2. „La stânca pe al cărei vârf voi fi așezat mai departe din raza necazurilor mele și mai aproape de regiunea senină și liniștită, decât pot fi prin orice putere sau înțelepciune a mea proprie.” Puterea și făgăduința lui Dumnezeu sunt o stâncă mai înaltă decât noi. Această stâncă este Hristos; cei care sunt în El sunt în siguranță. Nu putem ajunge pe această stâncă decât dacă Dumnezeu ne călăuzește prin puterea Sa. Te voi pune în crăpătura stâncii, Exod xxxiii, 22. De aceea, prin credință și rugăciune, ar trebui să ne punem sub conducerea divină, ca să fim luați sub ocrotirea divină.Henry introduce apoi Psalmul 62 descriind profesia statornică a lui David de dependență numai de Dumnezeu.
Acest psalm nu are nimic direct nici de rugăciune, nici de laudă, nici nu apare cu ce prilej a fost scris, nici dacă a fost cu vreun prilej anume, fie de jale, fie de bucurie. Dar în el, I. David cu multă plăcere își mărturisește propria încredere în Dumnezeu și dependența de El și se încurajează să continue să aștepte de la El, v. 1-7. II. Cu multă stăruință îi îndeamnă și încurajează pe alții să se încreadă de asemenea în Dumnezeu și nu în vreo făptură, v. 8-12. Cântând acest psalm, ar trebui să ne trezim să așteptăm de la Dumnezeu.
Considerați
Reflectare
Henry reflectă mai târziu asupra asigurării că viața Împăratului va fi prelungită peste generații.
II. Cu ce asigurare privește el înainte la continuitatea vieții sale (v. 6): Tu vei prelungi viața împăratului. Aceasta poate fi înțeleasă fie, 1. Despre el însuși. Dacă a fost scris înainte de a ajunge la coroană, totuși, fiind uns de Samuel și știind ce a vorbit Dumnezeu în sfințenia Sa, putea în credință să se numească pe sine împăratul, deși acum prigonit ca un proscris; sau poate a fost scris când Absalom căuta să-l detroneze și să-l forțeze în exil. Au fost unii care au căutat să-i scurteze viața, dar el s-a încrezut în Dumnezeu să-i prelungească viața, ceea ce a făcut până la vârsta omului stabilită de Moise (și anume, șaptezeci de ani), care, fiind petrecută în slujirea generației sale după voia lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor xiii, 36), putea fi socotită ca multe generații, pentru că multe generații ar fi mai bune datorită lui. Hotărârea lui era să rămână în cortul lui Dumnezeu pentru totdeauna (v. 4), într-un mod de datorie; și acum speranța lui este că va rămâne înaintea lui Dumnezeu pentru totdeauna, într-un mod de mângâiere. Cei care rămân cu un scop bun în această lume sunt cei care rămân înaintea lui Dumnezeu, care Îi slujesc și umblă în frica Lui; și cei care fac astfel vor rămâne înaintea Lui pentru totdeauna. El vorbește despre sine la persoana a treia, pentru că psalmul a fost încredințat mai marelui muzicienilor pentru folosul bisericii, și dorea ca poporul, cântându-l, să fie încurajat cu asigurarea că, în ciuda răutății vrăjmașilor săi, împăratul lor, așa cum doreau ei, va trăi pentru totdeauna. Sau, 2. Despre Mesia, Împăratul al cărui tip era el. Era o mângâiere pentru David să gândească, orice s-ar întâmpla cu el, că anii Unsului Domnului vor fi ca multe generații și că sporirea stăpânirii și păcii Lui nu va avea sfârșit. Mijlocitorul va rămâne înaintea lui Dumnezeu pentru totdeauna, căci El apare mereu în prezența lui Dumnezeu pentru noi și trăiește veșnic, făcând mijlocire; și, pentru că El trăiește, vom trăi și noi.Henry încheie secțiunea îndemnând pe alții să-și pună încrederea în Dumnezeu așa cum a făcut David.
Aici avem îndemnul lui David către alții de a se încrede în Dumnezeu și de a aștepta de la El, așa cum a făcut el. Cei care au găsit ei înșiși mângâierea căilor lui Dumnezeu îi vor invita pe alții în acele căi; este destul în Dumnezeu pentru toți sfinții ca să tragă din El, și nu vom avea niciodată mai puțin pentru că alții împart cu noi.
Răspunde
Răspuns
Unde, în sezonul tău actual, simți nevoia de a fi călăuzit către o stâncă mai înaltă decât tine? Cum ar putea experiențele trecute ale adăpostului lui Dumnezeu să te încurajeze să continui să aștepți de la El astăzi? Cum ar arăta să-ți verși inima înaintea lui Dumnezeu fără să reții nimic?
Roagă-te
Rugăciune
O Dumnezeule, stânca și scăparea noastră, auzi strigătul nostru de la marginile pământului și condu-ne la adăpostul aripilor Tale. Prin Duhul Tău, întărește inimile noastre să se încreadă în îndurarea și adevărul Tău statornic, ca să ne odihnim în siguranță chiar când vrăjmașii ne apasă și împrejurările se schimbă. Formează în noi o nădejde statornică care așteaptă numai de la Tine până când mântuirea Ta va fi arătată. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →