Eterniseed › Curriculum › Judecători
Judecători 21 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul cercetării metodiste episcopale și al încrederii arminiene în harul prevenient, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea verset cu verset a lui Whedon asupra Judecători 21 dezvăluie capitolul final și îndurerat al războiului civil din Israel, expunând atât pripeala jurămintelor omenești, cât și îndurarea care păstrează o rămășiță. Atenția sa atentă la jurământ, bocet și restaurare ne invită să citim Scriptura cu onestitate istorică și speranță evanghelică.
Citește
Citire
Să citim acum Judecători capitolul 21 în întregime, ascultând tensiunea dintre jurămintele solemne ale lui Israel și grija păzitoare a Domnului pentru fiecare seminție. Pe măsură ce narațiunea încheie cartea Judecători, luați aminte la durerea poporului, la remediile improvizate și la refrenul bântuitor care revine la sfârșit. Citiți încet, lăsând greutatea fiecărei hotărâri să apese asupra inimii.
Studiu
Whedon începe prin a consemna jurământul care încadrează întregul capitol.
Versetul 1. RĂMĂȘIȚA LUI BENIAMIN PĂSTRATĂ, Judecători 21:1-25 . 1 . Israel jurase Acest fapt, n consemnat mai înainte, arată zelul și furia impetuoasă cu care fusese inspirat Israel, iar pe tot parcursul conflictului sentimentele de răzbunare personală au dominat prea mult ambele părți. Nu… să-și dea fiica lui Beniamin Ei intenționau să-l trateze pe Beniamin ca pe una dintre neamurile păgâne printre care li se interzisese să se căsătorească. Deuteronom 7:3 .El urmărește apoi realizarea bruscă a lui Israel că o seminție lipsește.
Versetul 3. 3 . O seminție lipsește din Israel Un gând înfricoșător i-a cuprins după ce ora amărăciunii și a patimii trecuse, iar reflecția calmă revenise: „Dumnezeu a avut grijă de fiecare seminție”, remarcă Henry; „numărul lor doisprezece era cel prin care erau cunoscuți; fiecare seminție avea locul său rânduit în tabără și piatra sa pe pieptarul marelui preot; fiecare seminție avea binecuvântarea ei, atât de la Iacov, cât și de la Moise, și ar fi fost o ocară de netolerat pentru ei dacă ar fi lăsat să cadă vreuna din acest juriu ilustru și ar fi pierdut una din douăsprezece; mai ales Beniamin, cel mai tânăr, care era deosebit de drag lui Iacov, strămoșul lor comun. Beniamin nu mai este; ce se va întâmpla atunci cu Iacov? Beniamin a devenit Benoni! fiul dreptei un fiu al durerii!” Geneza 35:18 .Whedon examinează apoi al doilea mare jurământ rostit la Mitpa.
Versetul 5. 5 . Un jurământ mare Aici este consemnat un alt jurământ, despre care nu s-a spus nimic în relatarea adunării de la Mitpa din Judecători 20:1-11 . Potrivit lui Henry, acest jurământ a fost rostit „în timp ce adunarea generală a statelor se strângea și aștepta o casă plină înainte de a proceda”. Dar toate semințiile s-au simțit legate de el. Era o epocă a jurămintelor și a făgăduințelor înfricoșătoare, iar când astfel de făgăduințe erau odată rostite, nu se considera posibil sau onorabil să fie eliberat de ele. Martor cazul lui Iefta.În cele din urmă, el urmărește sfatul bătrânilor dat bărbaților din Silo.
Versetul 22. 22 . Veniți la noi să vă plângeți La noi, bătrânii și războinicii națiunii. Se pare că timp de patru luni sau mai mult (compară Judecători 20:47 ) bătrânii și cea mai mare parte a armatei lui Israel au rămas tabărați la Betel și la Silo pentru a rezolva treburile lui Beniamin și pentru a preveni ruinarea completă a acelei seminții. În timp ce erau astfel tabărați, tații și frații fetelor capturate ar fi apelat în mod firesc la ei, mai ales că fiii lui Beniamin au făcut acest act la porunca lor. Judecători 21:20 . Fiți favorabili față de ei de dragul nostru Adică, de dragul națiunii și al rudeniei noastre comune, nu căutați să recuperați fetele captive sau să-i răniți pe răpitori, ci fiți favorabili față de ei. Literal, ebraica spune: Favorizați-ne în privința lor. Keil crede că bătrânii au propus să rostească aceste cuvinte în numele lui Beniamin, caz în care „noi” se referă la beniamiți, iar „ei” la fete.
Considerați
Considerare
Whedon insistă asupra versetului final ca încheiere potrivită a cărții.
Versetul 25. 25 . În zilele acelea nu era rege în Israel Cu acest text familiar, în parte sau în întregime repetat atât de des în această carte, istoricul Evurilor Întunecate ale lui Israel își încheie în mod potrivit narațiunea. Și astfel, spune Wordsworth, „el pregătește calea pentru consemnarea unei stări mai bune de lucruri sub David, regele lui Iuda și al lui Israel, a cărui genealogie și istorie sunt descrise în cărțile următoare, Rut și Samuel, și care a fost strămoșul și tipul Regelui Divin al lui Israel, IISUS HRISTOS, căruia, împreună cu TATĂL și cu DUHUL SFÂNT, I se cuvine toată cinstea și slava, acum și în veci. Amin.”
Răspunde
Răspuns
1. Unde am permis zelului să depășească înțelepciunea în propriile mele jurăminte sau judecăți?
2. Cum vorbește păstrarea lui Beniamin despre angajamentul lui Dumnezeu față de fiecare parte a poporului Său?
3. În ce feluri răsună și astăzi în biserică absența unui rege în Israel?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv, care numeri fiecare seminție și îți amintești de cei mai mici din turma Ta, Îți mulțumim pentru lumina Cuvântului Tău și pentru exponenți credincioși ca Daniel Whedon. Iartă jurămintele pripite pe care le-am rostit în căldura patimii și judecățile aspre pe care le-am rostit fără sfatul Duhului Tău. Păzește-Ți biserica de vrajba civilă și de orice plan care ar vindeca o rană provocând alta. Ridică printre noi conducători după inima Ta, ca să nu mai umblăm ca în zilele când nu era rege în Israel, ci sub stăpânirea plină de har a lui Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →