← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Daniel

Dan 1 — cu Matei Henry

Daniel 1Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la capitolul 1 din Daniel deschide o fereastră către formarea timpurie a unuia dintre cei mai credincioși slujitori ai Scripturii. În această lecție cu șase bătăi, urmărim cum Dumnezeu l-a pregătit pe Daniel în captivitate, modelându-i mintea și conștiința pentru un serviciu extraordinar. Expunerea atentă a lui Henry dezvăluie atât contextul istoric, cât și principiile spirituale la lucru. Pe măsură ce ascultăm, vedem mâna lui Dumnezeu ghidând fiecare detaliu, de la decrete regale la convingeri personale. Acest studiu ne invită să considerăm cum credincioșia obișnuită în tinerețe ne poate pregăti pentru o mărturie de o viață. Lăsați perspectivele lui Matei Henry să ne atragă mai adânc în text și mai aproape de Dumnezeu, care încă își pregătește poporul pentru scopurile Sale astăzi.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la capitolul de deschidere al lui Daniel. Acordați câteva clipe liniștite pentru a citi întregul capitol încet, observând împrejurările tinerilor, alegerile lor și rezultatele surprinzătoare. Lăsați narațiunea să se așeze înainte de a asculta reflecțiile lui Matei Henry asupra acelorași versete.
Studiu
Henry începe prin a relata prima incursiune babiloniană în Iuda. I. Despre prima coborâre pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, în primul an al domniei sale, a făcut-o asupra Iudeii și Ierusalimului, în al treilea an al domniei lui Ioiachim, și succesul său în acea expediție (v. 1, 2): A asediat Ierusalimul, s-a făcut curând stăpân pe el, l-a prins pe rege, a luat cu el pe cine a vrut și ce a vrut, apoi l-a lăsat pe Ioiachim să domnească ca tributar al său, ceea ce a făcut timp de aproximativ opt ani mai mult, dar apoi s-a răsculat și aceasta i-a fost ruina. Acum, din această primă captivitate, majoritatea interpreților consideră că cei șaptezeci de ani trebuie datați, deși Ierusalimul nu a fost distrus, nici captivitatea completată, decât după aproximativ nouăsprezece ani. În acel prim an, Daniel a fost dus în Babilon și a rămas acolo toți cei șaptezeci de ani (vezi v. 21), timp în care toate națiunile vor sluji lui Nabucodonosor, fiului său și fiului fiului său, Ier. 25,11. Acest singur profet a văzut deci, în cuprinsul propriului său timp, ridicarea, domnia și căderea acelei monarhii; astfel încât a fost res unius ætatis — afacerea unei singure epoci, atât de trecătoare sunt împărățiile pământului; dar împărăția cerurilor este veșnică. Cei drepți, care îi văd înrădăcinându-se, le vor vedea căderea, Iov 5,3; Prov. 29,16. Domnul Broughton observă proporția timpurilor în guvernarea lui Dumnezeu de la ieșirea din Egipt: de acolo până la intrarea în Canaan patruzeci de ani, de acolo șapte ani până la împărțirea pământului, de acolo șapte Jubileuri până la primul an al lui Samuel, în care a început profeția, de acolo până la acest prim an al captivității șapte șaptezeci de ani, 490 (zece Jubileuri), de acolo până la întoarcere un șaptezeci, de acolo până la moartea lui Hristos încă șapte șaptezeci, de acolo până la distrugerea Ierusalimului patruzeci de ani. Henry arată apoi hotărârea fermă a lui Daniel de a nu se pângări. II. Că Daniel a rămas ferm în religia sa. I-au schimbat numele, dar nu i-au putut schimba firea. Oricum l-ar fi numit, el a păstrat spiritul unui israelit adevărat. Și-a aplicat mintea la fel de strâns ca oricare dintre ei la cărțile sale și s-a ostenit să devină stăpân pe învățătura și limba caldeenilor, dar a fost hotărât să nu se pângărească cu porția de carne a regelui, nu s-ar fi amestecat cu ea, nici cu vinul pe care îl bea, v. 8. Și după ce și-a comunicat scopul, cu motivele sale, tovarășilor săi, aceștia au consimțit la aceeași hotărâre, după cum reiese din v. 11. Aceasta nu era din posomorâre, sau irascibilitate, sau spirit de contradicție, ci dintr-un principiu de conștiință. Poate că nu era în sine nelegiuit pentru ei să mănânce din carnea regelui sau să bea din vinul său. Dar, 1. Erau scrupuloși în privința cărnii, ca nu cumva să fie păcătoasă. Uneori li se punea înainte carne interzisă în mod expres de legea lor, cum ar fi carnea de porc; sau se temeau că ar fi fost oferită în jertfă unui idol, sau binecuvântată în numele unui idol. Evreii se deosebeau foarte mult de alte națiuni prin carnea lor (Lev. 11,45,46), iar acești tineri evlavioși, fiind într-o țară străină, se considerau obligați să păstreze onoarea de a fi un popor deosebit. Deși nu puteau păstra demnitatea de prinți, nu voiau s-o piardă ca israeliți; căci pe aceasta se prețuiau cel mai mult. Observați, Când poporul lui Dumnezeu este în Babilon, are nevoie să aibă grijă deosebită să nu ia parte la păcatele ei. Providența părea să pună această carne înaintea lor; fiind captivi, trebuie să mănânce ce pot obține și nu trebuie să-și supere stăpânii; totuși, dacă porunca este împotriva ei, trebuie să se țină de aceea. Deși Providența spune, Ucide și mănâncă, conștiința spune, Nu așa, Doamne, căci nimic comun sau necurat nu a intrat în gura mea. 2. Erau geloși pe ei înșiși, ca nu cumva, deși nu ar fi păcătos în sine, să fie un prilej de păcat pentru ei, ca nu cumva, prin îngăduirea poftelor lor cu aceste delicatese, să devină păcătoși, voluptuoși și îndrăgostiți de plăcerile Babilonului. Au învățat rugăciunea lui David, Să nu mănânc din delicatesele lor (Ps. 141,4), și porunca lui Solomon, Nu dori delicatese, căci sunt carne înșelătoare (Prov. 23,3), și și-au format hotărârea în consecință. Observați, Este foarte mult lauda tuturor, și mai ales a tinerilor, să fie morți față de desfătările simțurilor, să nu le poftească, să nu le savureze, ci să le privească cu indiferență. Cei ce vor excela în înțelepciune și evlavie trebuie să învețe din timp să țină sub control trupul și să-l aducă în supunere. 3. Totuși, au considerat că este nepotrivit acum, când Ierusalimul era în necaz și ei înșiși în captivitate. Nu aveau inimă să bea vin din cupe, atât de mult se întristau pentru necazul lui Iosif. Deși aveau sânge regal în vine, nu considerau potrivit să aibă delicatese regale în gură când erau astfel coborâți. Observați, Ni se cuvine să fim smeriți sub providențe smeritoare. Nu mă numi Naomi; numește-mă Mara. Vedeți folosul necazului; după relatarea pe care o dă Ieremia despre prinții și oamenii mari acum la Ierusalim, reiese că erau foarte corupți și răi și se pângariseră cu lucruri oferite idolilor, în timp ce acești tineri domni care erau în captivitate nu voiau să se pângărească, nici măcar cu porția de carne a regelui. Cât de mult mai bine este cu cei ce își păstrează integritatea în adâncurile necazului decât cu cei ce își păstrează nelegiuirea în culmile prosperității! Observați, Marele lucru pe care Daniel l-a evitat a fost pângărirea cu pângăririle păcatului; acesta este lucrul de care ar trebui să ne temem mai mult decât de orice necaz exterior. Daniel, luând această hotărâre, a cerut de la căpetenia eunucilor să nu se pângărească, nu doar să nu fie silit să o facă, ci să nu fie ispitit să o facă, ca momeala să nu fie pusă înaintea lui, să nu vadă porția rânduită lui din carnea regelui, nici să nu privească vinul când era roșu. Va fi mai ușor să ții ispita la distanță decât să lași să se apropie și apoi să fii silit să pui cuțitul la gât. Observați, Nu putem folosi mai bine interesul nostru față de oricine am găsit favoare decât folosindu-i pentru a ne păzi de păcat. Apoi Henry consemnează cum Dumnezeu a recunoscut în mod minunat credincioșia lui Daniel. III. Că Dumnezeu l-a recunoscut în mod minunat în aceasta. Când Daniel a cerut să nu i se pună înainte nici din carnea regelui, nici din vin, căpetenia eunucilor a obiectat că, dacă el și tovarășii săi nu ar fi găsiți în aceeași stare bună ca oricare dintre tovarășii lor, ar fi în pericol de a avea mânie și de a-și pierde capul, v. 10. Daniel, pentru a-l mulțumi că nu va fi niciun pericol de vreo consecință rea, dorește ca problema să fie pusă la încercare. Se adresează mai departe ofițerului inferior, Melzar, sau administratorul: 'Încercați-ne timp de zece zile; în acel timp să nu avem decât leguminoase de mâncat, numai ierburi și fructe, sau mazăre sau linte prăjită, și numai apă de băut, și vedeți cum putem trăi cu acestea, și procedați în consecință', v. 13. Oamenii nu vor crede beneficiul abstinenței și al unei diete sărace, nici cât de mult contribuie la sănătatea trupului, decât dacă o încearcă. Încercarea a fost făcută în consecință. Daniel și tovarășii săi au trăit timp de zece zile cu leguminoase și apă, hrană aspră pentru tineri de extracție și educație aleasă, și pe care s-ar aștepta mai degrabă să o refuze decât să o ceară; dar la sfârșitul celor zece zile au fost comparați cu ceilalți copii și s-au dovedit mai frumoși și mai grași în carne, cu un aspect mai sănătos și un ten mai bun decât toți cei ce mâncau porția de carne a regelui, v. 15. Aceasta a fost în parte un efect natural al cumpătării lor, dar trebuie atribuită binecuvântării speciale a lui Dumnezeu, care va face ca puținul să meargă departe, o masă de ierburi mai bună decât un bou îngrășat. Prin aceasta se arată că omul nu trăiește numai cu pâine; leguminoasele și apa vor fi hrana cea mai hrănitoare dacă Dumnezeu rostește cuvântul. Vedeți ce înseamnă să ne păstrăm curați de pângăririle păcatului; este calea de a avea acea mângâiere și satisfacție care va fi sănătate pentru buric și măduvă pentru oase, în timp ce plăcerile păcatului sunt putreziciune pentru oase.
Considerați

Considerare

Henry încheie prin a urmări sursa divină a înțelepciunii lor remarcabile. I. Marile lor realizări în învățătură, v. 17. Erau foarte cumpătați și harnici și studiau cu sârguință; și putem presupune că tutorii lor, găsindu-i cu o capacitate neobișnuită, s-au ostenit mult cu ei, dar, după toate, realizările lor sunt atribuite numai lui Dumnezeu. El le-a dat cunoștință și pricepere în toată învățătura și înțelepciunea; căci orice dar bun și desăvârșit este de sus, de la Tatăl luminilor. Domnul Dumnezeul nostru este cel ce dă oamenilor putere să dobândească această bogăție; mintea este înzestrată numai de Cel ce a format-o. Marea învățătură pe care Dumnezeu a dat-o acestor patru copii a fost, 1. O compensație pentru pierderile lor. Ei fuseseră, pentru nelegiuirea părinților lor, lipsiți de onorurile și plăcerile care ar fi însoțit nobila lor extracție; dar, pentru a-i despăgubi de aceasta, Dumnezeu, dându-le învățătură, le-a dat onoruri și plăceri mai bune decât cele de care fuseseră lipsiți. 2. O răsplată pentru integritatea lor. Ei s-au ținut de religia lor, chiar și în cele mai mici aspecte ale ei, și nu voiau nici măcar să se pângărească cu carnea sau vinul regelui, ci au devenit, în efect, nazirei; și acum Dumnezeu i-a răsplătit pentru aceasta cu eminență în învățătură; căci Dumnezeu dă omului care este bun în ochii Săi înțelepciune, cunoștință și bucurie cu ele, Ecl. 2,26. Lui Daniel i-a dat o porție dublă; el avea înțelegere în viziuni și vise; știa cum să interpreteze visele, ca Iosif, nu prin reguli de artă, cum pretind a fi date de oneirocritici, ci printr-o sagacitate și înțelepciune divină pe care Dumnezeu i le-a dat. Ba mai mult, a fost înzestrat cu un spirit profetic, prin care a fost în stare să converseze cu Dumnezeu și să primească înștiințările lucrurilor divine în vise și viziuni, Num. 12,6. Potrivit acestui dar dat lui Daniel, îl găsim, în această carte, tot timpul ocupat cu vise și viziuni, interpretându-le sau primindu-le; căci, după cum fiecare a primit darul, tot așa va avea și ocazie, și tot așa ar trebui să aibă inimă, să slujească același dar, 1 Pet. 4,10.
Răspunde
1. Unde în situația voastră actuală v-ar putea chema Dumnezeu la o credincioșie liniștită ca a lui Daniel? 2. Cum provoacă povestea orice compromis cu care v-ați obișnuit? 3. Ce pas de încredere ați putea face săptămâna aceasta, crezând că Dumnezeu îl va onora?
Roagă-te
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru exemplul lui Daniel și al prietenilor săi, tineri care Te-au cinstit chiar și în exil. Formează în noi aceeași hotărâre statornică a inimii. Păzește-ne de orice pângărire care ne-ar întuneca mințile sau ne-ar slăbi mărturia. Dă-ne înțelepciune de sus, ca să putem sluji generației noastre cu claritate și curaj. Binecuvântează fiecare efort de a instrui generația următoare în căile Tale. Fie ca micile noastre fapte de ascultare de astăzi să ne pregătească pentru orice ne-ai pregătit mâine. Cerem aceasta în numele puternic al lui Isus. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →