← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 49-50 — cu Wesley

Geneza 49-50Notele Explicative ale lui John Wesley20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Notele Explicative ale lui John Wesley, comentariul concis verset cu verset scris de fondatorul metodist pentru a ilumina Scriptura pentru cititorii obișnuiți. Aceste remarci scurte și precise despre Geneza 49–50 surprind binecuvântările finale ale lui Iacov asupra fiilor săi și scenele de încheiere ale vieții sale și ale lui Iosif. Notele lui Wesley evidențiază atât promisiunile antice cât și greutatea lor spirituală durabilă. Pe măsură ce ascultăm, primim nu doar perspectivă istorică, ci și îndrumare pentru a trăi cu credincioșie și a muri în speranță. Lăsați aceste observații să ne atragă mai adânc în text și în Dumnezeul care păstrează legământul de-a lungul generațiilor.
Citește

Citire

Așezați-vă în Geneza 49–50 și ascultați cum Iacov își adună fiii pentru un cuvânt final. Auziți binecuvântările rostite peste fiecare seminție, mustrările sincere și privirea înainte spre Silo. Urmăriți cum Iacov își dă ultima suflare și Iosif organizează călătoria spre casă. Observați cum fiecare rând arată dincolo de clipă spre scopurile statornice ale lui Dumnezeu. Citiți încet, îngăduind vocilor antice să vorbească propriei voastre povești de binecuvântare, pierdere și izbăvire făgăduită.
Studiu
Wesley deschide binecuvântările patriarhale îndreptându-se spre Ruben. Versetul 4. Nestatornic ca apa, nu vei mai avea întâietate; pentru că te-ai suit în patul tatălui tău; atunci l-ai pângărit: s-a suit în aşternutul meu. Nu vei mai avea întâietate - Vei avea ființă ca seminție, dar nu și întâietate. Nici judecător, nici prooroc, nici domnitor nu se găsește din acea seminție, nici vreo persoană de renume, doar Datan și Abiram, vestiți pentru răzvrătirea lor nelegiuită. Acea seminție, neținând să aibă întâietate, și-a ales așezarea dincolo de Iordan. Caracterul lipit de Ruben, pentru care este supus acestui semn de ocară, este că a fost nestatornic ca apa. Virtutea lui era nestatornică, nu avea stăpânire asupra sa și asupra propriilor pofte. Cinstea lui, în consecință, era nestatornică, s-a risipit în fum și a devenit ca apa vărsată pe pământ. Iacov îl învinuiește îndeosebi de păcatul pentru care a fost înjosit: te-ai suit în patul tatălui tău - Erau patruzeci de ani de când săvârșise acest păcat, totuși acum i se aduce aminte. Păcatul lui Ruben a lăsat o urmă de neșters de ocară asupra familiei sale; o rană ce nu poate fi vindecată fără cicatrice. revenire la 'Începutul paginii' Wesley îndreaptă apoi atenția spre făgăduința dată prin Iuda. Versetul 10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici cârmuitor dintre picioarele lui, până va veni Silo; și de el se vor lipi popoarele. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda până va veni Silo - Iacov prevestește aici: (1.) Că toiagul de domnie va veni în seminția lui Iuda, ceea ce s-a împlinit în David, pe a cărui familie a fost legată coroana. (2.) Că Silo va fi din această seminție; acea sămânță în care vor fi binecuvântate toate popoarele pământului. Cel pașnic și prosper, sau Mântuitorul, așa cum îl traduc alții, va veni din Iuda. (3.) Că toiagul de domnie va continua în acea seminție până la venirea Mesia, în care, ca Împărat al Bisericii și mare Preot, se cuvenea ca atât preoția cât și regalitatea să se încheie. Wesley urmărește apoi firul narativ spre încercările mai timpurii ale lui Iosif. Versetul 24. Arcul lui a rămas tare și brațele mâinilor lui au fost întărite de mâinile Dumnezeului celui puternic al lui Iacov; (de acolo este păstorul, piatra lui Israel:) Arcul lui a rămas tare - Credința lui nu a slăbit; și-a păstrat locul și a ieșit biruitor. Brațele mâinilor lui au fost întărite - Adică celelalte haruri ale sale și-au făcut partea: înțelepciunea, curajul, răbdarea, care sunt mai bune decât armele de război: Prin mâinile Dumnezeului celui puternic - Care de aceea a putut să-l întărească; și Dumnezeul lui Iacov, un Dumnezeu legat de el printr-un legământ. De acolo, din această cale ciudată a Proniei, a devenit păstorul și piatra, hrănitorul și sprijinitorul lui Israel, Iacov și familia lui. În aceasta Iosif a fost un chip al lui Hristos: a fost împușcat și urât, dar susținut în suferințele sale și apoi înălțat ca să fie păstorul și piatra; și al Bisericii în general, iadul își aruncă săgețile împotriva ei, dar cerul o ocrotește și o întărește. revenire la 'Începutul paginii' Wesley încheie capitolul descriind clipele finale ale lui Iacov. Versetul 33. Și după ce Iacov a isprăvit de dat poruncă fiilor săi, și-a strâns picioarele în pat și și-a dat duhul și a fost adăugat la poporul său. Și după ce Iacov a isprăvit de dat poruncă fiilor săi - S-a pregătit pentru lucrarea morții. Și-a luat o poziție pentru a muri; după ce stătuse pe marginea patului ca să-și binecuvânteze fiii, duhul proorociei aducând untdelemn proaspăt candelei ce se stingea, când acea lucrare s-a sfârșit, și-a strâns picioarele în pat, ca să stea culcat, nu doar ca unul care se supune cu răbdare loviturii, ci ca unul care se așază cu bucurie spre odihnă. Apoi și-a încredințat cu voie liberă duhul în mâna lui Dumnezeu, Tatăl duhurilor; și-a dat duhul; și sufletul său despărțit s-a dus la adunarea sufletelor credincioșilor, care după ce sunt eliberați de povara cărnii sunt în bucurie și fericire; a fost adăugat la poporul său. revenire la 'Începutul paginii'
Considerați

Reflectare

Wesley reflectă asupra tainei scopurilor lui Dumnezeu în viața lui Iosif. Versetul 20. Voi, în adevăr, v-ați gândit să-mi faceți rău; dar Dumnezeu a gândit să-l schimbe în bine, ca să facă ce se vede astăzi, ca să scape viața unui popor mare. Voi v-ați gândit rău, dar Dumnezeu a gândit spre bine - Spre a-l face pe Iosif o binecuvântare mai mare pentru familia sa decât ar fi putut fi altfel. revenire la 'Începutul paginii' Wesley încheie notând porunca încrezătoare a lui Iosif cu privire la oasele sale. Versetul 25. Iosif a pus pe copiii lui Israel să jure, zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și veți sui oasele mele de aici. Și veți sui oasele mele de aici - În aceasta avea în vedere făgăduința din Geneza 15:13-14 și în numele lui Dumnezeu îi asigură de împlinirea ei. În Egipt își îngropau oamenii mari cu mare cinste și cu mult fast; dar Iosif preferă o înmormântare simplă în Canaan, amânată aproape două sute de ani, în locul uneia mărețe în Egipt. Astfel Iosif, prin credință în învățătura învierii și în făgăduința Canaanului, a dat poruncă cu privire la oasele sale, Evrei 11:22. Moare în Egipt; dar își pune oasele la îndemână, că Dumnezeu va cerceta negreșit pe Israel și îi va aduce în Canaan. revenire la 'Începutul paginii'
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră ați văzut o binecuvântare pierdută restaurată prin har? Cum modelează făgăduința lui Silo speranța voastră atunci când împrejurările par risipite? În ce fel ați putea, asemenea lui Iosif, să vorbiți cu bunătate și să acționați cu generozitate față de cei care v-au nedreptățit odinioară?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule credincios al lui Iacov și al lui Iosif, îți mulțumim pentru cuvintele de binecuvântare și avertizare păstrate pentru noi. Învață-ne să primim atât mustrarea cât și făgăduința cu inimi smerite. Întărește-ne să trăim ca unii adunați la poporul Tău, fie în viață, fie în moarte. Când răni vechi ies la suprafață, dă-ne duhul iertării al lui Iosif și încrederea în scopul Tău mai mare. Ține-ne ochii ațintiți spre Silo, Acela la care se adună toate neamurile, și dă-ne curaj să încredințăm viitorul și oasele noastre păstrării Tale. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.

Notele Explicative ale lui John Wesley · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →