← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Ambasadori Înaintea Tronului

Exodul 3-4Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
Scrierile lui Ellen G. White despre chemarea lui Moise deschid o fereastră către momentul în care porunca cerului întâlnește rezistența pământului. În Patriarchs and Prophets ea urmărește primii pași ai misiunii divine date la rugul aprins, arătând cum Dumnezeu Își pregătește slujitorul și poporul Său pentru conflictul ce urmează. Cuvintele ei ne invită să privim desfășurarea marii controverse pe măsură ce Împăratul împăraților Își trimite ambasadorii în fortăreața idolatriei.
Citește
Întoarce-te acum la Exodul capitolele 3 și 4. Ascultă glasul care îl cheamă pe Moise din pustiu, îl înzestrează cu semne și îl trimite înapoi în Egipt cu mesajul eliberării. Lasă narațiunea sacră să-ți pregătească inima pentru studiul care urmează.
Studiu

Studiază

White ne conduce mai întâi la întâlnirea din pustiu unde Aaron primește însărcinarea divină. Aceste muște erau mari și veninoase, iar mușcătura lor era extrem de dureroasă. Ilustrație © Review and Herald Publ. Assoc. Aaron, fiind instruit de îngeri, a pornit să-și întâlnească fratele, de care fusese despărțit atât de mult timp; și s-au întâlnit în singurătățile pustiei, lângă Horeb. Aici au vorbit împreună, iar Moise i-a spus lui Aaron „toate cuvintele Domnului care îl trimisese și toate semnele pe care El i le poruncise.” Exodul 4:28. Împreună au călătorit spre Egipt; și ajungând în ținutul Gosen, au început să adune bătrânii lui Israel. Aaron le-a repetat toate lucrările lui Dumnezeu cu Moise, iar apoi semnele pe care Dumnezeu i le dăduse lui Moise au fost arătate înaintea poporului. „Poporul a crezut; și când au auzit că Domnul i-a cercetat pe copiii lui Israel și că a privit la necazul lor, și-au plecat capetele și s-au închinat.” Versetul 31. White ne duce apoi în curtea regală, unde frații rostesc cererea cerului. Moise primise de asemenea o însărcinare pentru rege. Cei doi frați au intrat în palatul faraonilor ca ambasadori ai Împăratului împăraților și au vorbit în numele Lui: „Așa zice Iehova, Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să țină o sărbătoare pentru Mine în pustiu.” White ne atrage apoi atenția asupra momentului în care Moise se întoarce la Dumnezeu cu plângerea amară a poporului. Pe când Moise asculta aceste reproșuri, era foarte tulburat. Suferințele poporului crescuseră mult. Peste tot în țară se înălța un strigăt de disperare din partea bătrânilor și a tinerilor, și toți îl acuzau pe el de schimbarea dezastruoasă a situației lor. Cu amărăciune în suflet, s-a dus înaintea lui Dumnezeu și a strigat: „Doamne, pentru ce ai făcut atât de rău acestui popor? De ce m-ai trimis? Căci de când am venit la Faraon ca să vorbesc în numele Tău, el a făcut rău acestui popor; și Tu nu Ți-ai eliberat deloc poporul.” Răspunsul a fost: „Acum vei vedea ce voi face lui Faraon; căci cu mână tare va lăsa să plece și cu mână tare îi va alunga din țara lui.” Din nou i s-a arătat legământul pe care Dumnezeu îl făcuse cu părinții și i s-a asigurat că acesta va fi împlinit. White arată cum Domnul rânduiește evenimentele pentru a întări credința înainte ca eliberarea să vină. Evreii se așteptaseră să-și obțină libertatea fără nicio încercare specială a credinței lor sau vreo suferință ori greutate reală. Dar nu erau încă pregătiți pentru eliberare. Aveau puțină credință în Dumnezeu și nu erau dispuși să îndure cu răbdare necazurile până când El va socoti de cuviință să lucreze pentru ei. Mulți erau mulțumiți să rămână în robie mai degrabă decât să înfrunte dificultățile legate de mutarea într-o țară străină; iar obiceiurile unora deveniseră atât de asemănătoare cu ale egiptenilor, încât preferau să locuiască în Egipt. De aceea, Domnul nu i-a eliberat prin prima manifestare a puterii Sale înaintea lui Faraon. El a rânduit evenimentele mai deplin pentru a dezvolta spiritul tiranic al regelui egiptean și, de asemenea, pentru a Se descoperi poporului Său. Văzând dreptatea, puterea și dragostea Sa, aveau să aleagă să părăsească Egiptul și să se închine Lui. Sarcina lui Moise ar fi fost mult mai ușoară dacă nu mulți dintre israeliți nu s-ar fi corupt atât de mult încât să nu fie dispuși să părăsească Egiptul.
Considerați

Reflectează

White ne ridică privirile de la Moise la mai marele Eliberator, a cărui lucrare este prefigurată de Exod. Dar prințul răului avea un scop și mai adânc în a-și manifesta minunile prin magicieni. El știa bine că Moise, rupând jugul robiei de pe copiii lui Israel, prefigura pe Hristos, care urma să rupă domnia păcatului peste familia omenească. El știa că atunci când Hristos va apărea, minuni puternice vor fi săvârșite ca dovadă pentru lume că Dumnezeu L-a trimis. Satana tremura pentru puterea sa. Prin contrafacerea lucrării lui Dumnezeu prin Moise, el spera nu numai să împiedice eliberarea lui Israel, ci să exercite o influență prin veacurile viitoare pentru a distruge credința în minunile lui Hristos. Satana caută neîncetat să contrafacă lucrarea lui Hristos și să-și stabilească propria putere și pretenții. El îi determină pe oameni să explice minunile lui Hristos făcându-le să pară rezultatul îndemânării și puterii omenești. În multe minți el distruge astfel credința în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și îi determină să respingă ofertele pline de har ale milei prin planul mântuirii. White descoperă îndelunga răbdare a Domnului de a expune adevăratul caracter al răzvrătirii. Inima lui Faraon devenea tot mai împietrită. Și acum Domnul i-a trimis un mesaj, declarând: „Voi trimite acum toate plăgile Mele asupra inimii tale, asupra slujitorilor tăi și asupra poporului tău; ca să știi că nu este nimeni ca Mine în tot pământul... Și într-adevăr, din această cauză te-am ridicat, ca să-Mi arăt puterea în tine.” Nu că Dumnezeu i-ar fi dat existență în acest scop, ci providența Sa a rânduit evenimentele ca să-l așeze pe tron exact la timpul hotărât pentru eliberarea lui Israel. Deși acest tiran mândru își pierduse prin crimele sale mila lui Dumnezeu, totuși viața i-a fost păstrată pentru ca, prin încăpățânarea lui, Domnul să-Și poată manifesta minunile în țara Egiptului. Rânduirea evenimentelor este a providenței lui Dumnezeu. El ar fi putut așeza pe tron un rege mai milostiv, care nu ar fi îndrăznit să se împotrivească manifestărilor puternice ale puterii divine. Dar în acel caz, scopurile Domnului nu ar fi fost împlinite. Poporului Său i s-a permis să experimenteze cruzimea aspră a egiptenilor, ca să nu fie înșelați cu privire la influența degradantă a idolatriei. În lucrarea Sa cu Faraon, Domnul Și-a manifestat ura față de idolatrie și hotărârea de a pedepsi cruzimea și asuprirea.
Răspunde
Unde în propria ta viață te cere Dumnezeu să rostești Cuvântul Său chiar și atunci când răspunsul poate fi respingere? Cum te avertizează modelul împietririi inimii lui Faraon cu privire la primejdia de a refuza în mod repetat lumina? În ce fel certitudinea legământului lui Dumnezeu îți întărește nădejdea în timp ce aștepți eliberarea Sa?
Roagă-te
Doamne al rugului aprins, cheamă-ne ca niște ambasadori vii să stăm înaintea Tronului Tău și să purtăm adevărul prezent cu sfântă îndrăzneală. Dă-ne odihna Sabatului în prezența Ta, în timp ce așteptăm binecuvântata nădejde a revenirii grabnice a lui Hristos, ca să răstoarne pe orice asupritor și să adune pe răscumpărații Săi. Grăbește acea zi glorioasă când vom cânta cântarea lui Moise și a Mielului înaintea Ta în veci. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →