Eterniseed › Curriculum › Iudita
Iudita 7-8 — bazându-se pe Toma de Aquino (Summa II-II q.123-127 fortitudine + q.136 răbdare + q.137 perseverență)
Deschidere
În relatarea din Cartea Iuditei, poporul din Betulia se confruntă cu o amenințare militară copleșitoare care îi pune la încercare hotărârea de a rămâne credincios. Sfântul Toma de Aquino examinează fortitudinea în Summa Theologiae II-II q.123 ca virtutea care întărește apetitul irascibil împotriva fricii de primejdie mortală, permițând omului să urmărească binele chiar și atunci când moartea amenință. Această lecție se inspiră din acea analiză împreună cu tratarea răbdării în q.136 și a perseverenței în q.137 pentru a ilumina modul în care Iudita 7-8 prezintă un exercițiu concret al acestor deprinderi. Asediul și răspunsul șovăitor al comunității invită la reflecție asupra diferenței dintre capitularea disperată și răbdarea ordonată îndreptată spre încrederea în Dumnezeu.
Citește
Citire
Citiți capitolele 7 și 8 din Cartea Iuditei în versiunea Douay-Rheims sau Catholic Public Domain Version. Observați strângerea progresivă a blocadei asiriene, epuizarea rezervei de apă a cetății și tendința crescândă a bătrânilor de a negocia condiții de capitulare. Luați aminte la sosirea Iuditei și la mustrarea ei cumpătată adresată conducătorilor pentru că au îndrăznit să fixeze un termen pentru acțiunea lui Dumnezeu. Acordați atenție declarației ei că intenționează să părăsească tabăra împreună cu slujitoarea ei și modului în care se pregătește atât spiritual, cât și practic pentru sarcina pe care și-o asumă.
Studiu
Toma de Aquino definește fortitudinea în II-II q.123 a.1 ca virtute cardinală al cărei act principal este răbdarea, moderând frica astfel încât rațiunea să rămână liberă să aleagă binele dificil. În Iudita 7, betulienii resimt tocmai această frică atunci când setea îi împinge spre capitulare; propunerea lor de a se preda înainte de scurgerea celor cinci zile dezvăluie o lipsă a acestei deprinderi moderatoare. Iudita răspunde printr-un apel la încredere care refuză să-L ispitească pe Dumnezeu, manifestând astfel aceeași virtute analizată de Aquino. Răbdarea, tratată în q.136, este deprinderea subordonată care prelungește răbdarea fără murmur; disponibilitatea văduvei de a intra singură în tabăra dușmană întruchipează această suferință statornică a răului de dragul unui scop mai înalt. Perseverența, examinată în q.137 și mai ales q.137 a.1, desăvârșește voința astfel încât ea continuă în bine în ciuda duratei sau dificultății; planul Iuditei, care cere atât discreție cât și curaj susținut până la momentul hotărâtor, ilustrează această fermitate. Părțile fortitudinii enumerate în q.128, în special magnanimitatea și încrederea, clarifică și mai mult hotărârea ei de a întreprinde o lucrare mare dincolo de capacitatea umană obișnuită. Când îi corectează pe bătrâni, ea exercită actul corectării frățești descris în q.33, îndreptându-l spre binele comun mai degrabă decât spre etalare personală. În cele din urmă, legătura dintre memorie și sfat menționată în q.49 a.1 apare în amintirea Iuditei despre eliberările din trecut, care furnizează judecata practică necesară pentru a acționa cu prudență în mijlocul primejdiei.
Considerați
Considerare
Asediul Betuliei dramatizează cât de repede teama comună poate eroda deprinderea fortitudinii atunci când presiunile externe se intensifică fără nicio ușurare aparentă. Intervenția Iuditei arată că adevărata perseverență nu constă în așteptarea pasivă, ci într-o orânduire activă a mijloacelor spre scopul pe care pronia dumnezeiască nu l-a revelat încă. Mustrarea ei adresată bătrânilor, întemeiată pe respectul față de libertatea lui Dumnezeu, împiedică comunitatea să transforme răbdarea în prezumție sau disperare. Și credincioșii contemporani se confruntă cu încercări prelungite care invită la negocieri cu conștiința; virtuțile distinse de Aquino oferă criterii pentru a discerne când răbdarea rămâne rațională și când se prăbușește fie în lașitate, fie în imprudență. Relatarea funcționează, așadar, ca un studiu de caz al integrării fortitudinii, răbdării și perseverenței sub conducerea prudenței.
Răspunde
Răspuns
În ce împrejurare concretă ați simțit presiunea de a renunța la un angajament moral înainte ca rezultatul să fie clar? Cum ar putea distincția pe care o face Aquino între răbdare și perseverență să vă călăuzească răspunsul la dificultățile prelungite de astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, care ai întărit-o pe Iudita să se încreadă în mila Ta în mijlocul terorii asediului și al umbrei morții, varsă darul fortitudinii care întărește sufletul înaintea primejdiei mortale. Formează în noi răbdarea care îndură răul fără plângere și perseverența care se ține de promisiunile Tale până la sfârșit, ca judecățile noastre să fie luminate de amintirea îndurărilor Tale din trecut. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, păzește-ne de prezumție și ține-ne statornici în harul Tău.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →