← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Galateni 3 — cu Simeon

Galateni 3Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În paginile operei Horae Homileticae a lui Charles Simeon, chemarea urgentă a apostolului către galateni este desfăcută cu claritatea caracteristică și căldura pastorală. În trei cuvântări succesive, Simeon urmărește primejdia abaterii de la îndreptățirea prin credință doar, făgăduința dată lui Avraam și pretențiile nestrămutate ale legii. Expunerea sa invită Biserica de astăzi să redobândească aceeași simplitate evanghelică pe care Pavel a apărat-o și pe care Reforma engleză a înscris-o.
Citește

Citire

Să luăm acum aminte la al treilea capitol al Epistolei către galateni. Pe măsură ce pasajul este citit, Duhul Sfânt să ne deschidă inimile ca să primim din nou evanghelia care a fost vestită mai dinainte lui Avraam și care rămâne singurul temei al primirii unui păcătos de către Dumnezeu.
Studiu
Simeon începe prin a înfrunta abaterile galatenilor de la evanghelia simplă. Versetul 1. DISCURS: 2059 ABĂTÂNDU-SE DE LA EVANGHELIA SIMPLĂ Galateni 3:1. O, galateni fără minte, cine v-a fermecat ca să nu ascultați adevărul, voi, înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit? Metoda îndreptățirii unui păcătos este descoperită limpede în Evanghelie; nici o învățătură nu este mai vrednică de atenție. O greșeală cu privire la multe alte puncte poate fi compatibilă cu mântuirea noastră, dar a greși în aceasta înseamnă a nimici orice nădejde de primire. De aceea Sfântul Pavel osândește chiar și un înger din cer, dacă s-ar presupune că unul ar fi găsit care să introducă o evanghelie diferită de aceea pe care el însuși a propovăduit-o. Din nefericire, însă, galatenii fuseseră rătăciți. Apostolul scrie această epistolă pentru a-i readuce; le spune că i-a mustrat chiar și pe Petru însuși și aceasta înaintea întregii Biserici din Antiohia, pentru că ascundea adevărul [Notă: Galateni 2:13-14.]. Apoi el face apel la puterea confirmatoare a minunilor pe care le primiseră. Și bine putea, deoarece de primirea sau lepădarea ei depinde mântuirea veșnică a fiecărui fiu al omului. Să nu ni se pară deci de prisos, dacă, pe o chestiune de o asemenea importanță infinită, îl urmăm și o aducem înaintea voastră în mai multe privințe. Dacă am primit-o deja, tot avem nevoie să fim întăriți în ea din când în când, ca nu cumva să fim abătuți de la ea. Este ceva „fermecător” în ideea de a merita mântuirea din mâinile lui Dumnezeu; și suntem prea înclinați să ascultăm orice afirmație care măgulește mândria inimilor noastre. Mulți convertiți aparținând Bisericilor din Galatia, după ce au fost o vreme întăriți în adevăr, au fost în cele din urmă abătuți de la el; și au stârnit din partea Apostolului această mustrare plină de vigoare: „O, galateni fără minte, cine v-a fermecat?” Simeon continuă să declare că această cale a credinței este rânduiala pe care Dumnezeu a dat-o tuturor neamurilor. Dar, binecuvântat să fie Dumnezeu, suntem învățați să ne încredem în Sămânța Făgăduită și numai în El: și tocmai această împrejurare ne garantează să așteptăm fericirea veșnică; deoarece, nevrednici cum suntem, făgăduința liberă a lui Dumnezeu, însușită cum se cuvine prin credință, nu poate niciodată să nu-și împlinească împlinirea [Notă: Romani 4:16.].] Aceasta a fost evanghelia pe care Scriptura a propovăduit-o lui Avraam: nici nu se deosebește deloc de, II. Ceea ce propovăduiește și nouă — Ea ne declară, 1. Că aceasta este calea pe care Dumnezeu a orânduit-o și pentru noi — [„Scriptura”, adică Duhul Sfânt care a vorbit prin ea, „prevăzând că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, a propovăduit această evanghelie lui Avraam”. Nu trebuia să fie o cale de mântuire pentru el și alta pentru noi; ci una și aceeași pentru amândoi.
Considerați

Considerare

Simeon scoate în evidență vechimea evangheliei propovăduite lui Avraam. Vechimea Evangheliei — [În orice veac, învățătura îndreptățirii numai prin credință este stigmatizată ca o învățătură nouă: este foarte general reprezentată ca atare printre noi: și tot așa a fost de către papistași în vremea Reformei: în veacul apostolic a fost privită în aceeași lumină. Când „Sfântul Pavel propovăduia pe Isus și învierea, se întreba ce înseamnă această învățătură nouă [Notă: Faptele Apostolilor 17:18-19].” Dar este tot atât de veche ca Avraam, căruia i-a fost propovăduită distinct: ba chiar trebuie urmărită până la vremea lui Adam; căci și lui i-a fost propovăduită, când i s-a spus că „Sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui”. El încheie prin a preamări excelența acelei evanghelii în simplitatea și rodnicia ei mântuitoare. Ca persoane care au Scripturile în mâini să vorbească despre aceasta ca despre o învățătură nouă este perfect surprinzător; deoarece este scrisă în fiecare pagină a volumului sfânt ca cu o rază de soare: dar ca un membru al Bisericii Stabilite să fie atât de ignorant este și mai uimitor; deoarece este acea învățătură esențială și fundamentală pe care este clădită însăși clădirea Bisericii noastre. Să nu respingă nimeni această învățătură; sau cel puțin să nu se numească membri ai Bisericii Angliei, dacă o fac. Calea îndreptățirii prin credință este „calea cea bună și veche”, pe care au mers toți sfinții lui Dumnezeu de la întemeierea lumii; și este singura cale în care orice om poate „găsi odihnă sufletului său”.] 2. Excelența Evangheliei” [Ideea de a fi mântuit numai prin credință este atât de simplă, încât lumea nu poate vedea nicio excelență în ea: dar tocmai această simplitate constituie o parte foarte distinctă a excelenței ei.
Răspunde

Răspuns

Unde am îngăduit ca vreun adaos la lucrarea împlinită a lui Hristos să se strecoare în nădejdea mea de primire? În ce feluri mai ancorează încă făgăduința rostită lui Avraam încrederea mea zilnică? Cum voi păzi simplitatea evangheliei atât pentru mine, cât și pentru cei pe care îi învăț?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai înfățișat pe Hristos răstignit înaintea ochilor galatenilor, ține-ne statornici în credința odată încredințată sfinților. Dă-ne ca să nu adăugăm nimic la neprihănirea Ta desăvârșită și să nu căutăm alt temei de primire decât lucrarea împlinită a Fiului Tău preaiubit. Păzește-Ți Biserica de orice întoarcere subtilă la lege și fă-ne părtași la binecuvântarea rostită asupra credinciosului Avraam. Prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →