← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ezechiel 5-6 — cu Ioan Calvin

Ezechiel 5-6Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra lui Ezechiel dezvăluie judecata dreaptă a Domnului asupra Ierusalimului prin semne profetice vii. În aceste capitole profetul primește o poruncă izbitoare care implică un brici și părul împărțit, dezvăluind cum va cădea dreptatea divină asupra fiecărui segment al poporului. Calvin ne ghidează prin viziune cu precizie, arătând că nimeni nu scapă de consecințele infidelității față de legământ. Comentariul său ne atrage să considerăm atât severitatea mâniei lui Dumnezeu, cât și păstrarea surprinzătoare a unei rămășițe. Pe măsură ce studiem împreună, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi același cuvânt care a confruntat Israelul antic.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculți cuvântul Domnului în capitolele cinci și șase din Ezechiel. Profetul este instruit să înfăptuiască un semn solemn cu propriul său păr, împărțindu-l în porțiuni care reprezintă soarta ce așteaptă locuitorii Ierusalimului. Pe măsură ce citești, observă accentul repetat pe judecățile lui Dumnezeu împlinite în fața neamurilor. Lasă textul să te impresioneze atât cu certitudinea dreptății divine, cât și cu chemarea la pocăință smerită. Ia-ți timp să meditezi asupra fiecărei secțiuni înainte de a merge mai departe.
Studiu
Calvin își începe expunerea interpretând acțiunea simbolică poruncită profetului. Printr-o altă viziune Dumnezeu confirmă ceea ce învățase de curând despre asediul Ierusalimului. Căci poruncește profetului să-și radă părul de pe cap și de pe barbă, apoi să-l împartă în trei părți și să le cântărească într-o balanță. Menționează o balanță dreaptă, ca să se păstreze echitatea și ca o parte să nu o depășească pe alta. Nu încape îndoială că prin păr înțelege locuitorii Ierusalimului, iar prin cap înțelege însăși scaunul locuinței lor. Apoi va urma aplicarea; dar o voi lăsa astăzi, deoarece nu pot merge mai departe. Este de ajuns să reținem pe scurt că oamenii sunt desemnați aici prin păr, căci părul abia poate fi numărat, iar cel al bărbii este nenumărat; așa era mulțimea din Ierusalim, căci știm că cetatea era foarte populată. Știm, de asemenea, că ea a luat prilej de mândrie din aceasta; când vedeau că sunt tari prin mulțimea poporului lor, se socoteau egali, dacă nu superiori, tuturor vrăjmașilor și de aici încrederea lor nebunească, care i-a nimicit. Dumnezeu a poruncit atunci profetului să radă tot părul de pe cap și de pe barbă. Astfel a învățat că nici măcar un singur om nu va scăpa de măcel, deoarece spune: treci sabia, sau treci-o, peste capul tău, apoi peste bărbie, ca să nu rămână nimic. Vedem deci până unde trebuie să meargă trecerea briciului — până când nu mai rămâne nici un fir de păr întreg nici pe cap, nici pe barbă. De aici urmează că Dumnezeu va lua răzbunare asupra întregii națiuni, astfel încât nici unul dintre ei să nu supraviețuiască. Cât despre faptul că poruncește să se cântărească trei părți și să se păstreze o proporție între ele, în acest fel semnifică ceea ce am văzut adesea la Ieremia (Ieremia 15:2) — Oricine va fi scăpat de sabie va pieri de foamete, iar oricine va scăpa de foamete va pieri prin alt mijloc. Dar aici Dumnezeu explică pe larg felul în care avea să nimicească pe toți iudeii, deși erau împărțiți în diverse rânduri. Căci starea lor putea părea diferită când unii fuseseră puși pe fugă, iar alții se duseseră în Egipt. Dar în această varietate Dumnezeu arată că aceasta nu scade nimic din puterea sau intenția sa de a-i nimici pe toți. Despre împărțirea părului în trei părți, Calvin scrie: Să venim la cuvinte: fă să treacă un brici peste capul tău și peste barbă; apoi ia o balanță m'znym, maznim, se numește propriu-zis o balanță din cauza celor două urechi ale ei. Ia deci o balanță sau cântar pentru cântărit și împarte părul. Ce înseamnă această împărțire am explicat deja, deoarece nu toți iudeii au fost mistuiți de aceeași pedeapsă, și de aceea cei care scăpaseră de un fel de nimicire se lăudau că sunt în siguranță. De aici se înfuriau împotriva lui Dumnezeu. Dar această încredere nebunească este luată, când profetului i se poruncește să împartă părul extras din capul și barba sa. Împarte-le, spune el; apoi adaugă, o treime. Cât despre faptul că Dumnezeu împarte poporul în trei părți, nu se face fără cel mai bun temei; căci o parte a fost mistuită de foamete și necaz înainte ca cetatea să fie luată. Dar deoarece Dumnezeu marchează toate nenorocirile prin foc, de aceea poruncește ca o treime să fie aruncată în foc și mistuită acolo. Acum, deoarece mai rămăseseră două părți, fiecare își făgăduia sieși viața; căci cel care scapă de moartea prezentă se socotește liber de orice primejdie și de aici crește încrederea; căci prea adesea ne socotim în siguranță când am biruit un fel de moarte. Din acest motiv, deci, se adaugă: după ce ai ars o treime în foc, spune el, ia o treime și lovește-o cu sabia. În plus, poruncește ca o treime să fie arsă în mijlocul cetății. Ezechiel era atunci în Caldeea și nu aproape de cetate; dar am spus că toate acestea s-au petrecut printr-o viziune profetică. Ceea ce se spune aici răspunde mâniei lui Dumnezeu, deoarece înainte de asediul cetății, o treime a fost mistuită de ciumă, foamete, necaz și alte rele și măceluri; și toate aceste nenorociri sunt denumite aici prin foc. Căci după ce cetatea fusese luată, Dumnezeu poruncește ca o treime să fie lovită cu sabia. Știm că aceasta s-a împlinit când regele cu toată suita sa a fost prins, în timp ce fugea peste câmpia Ierihonului (2 Împărați 25), întâlnind armata vrăjmașă; deoarece foarte mulți au fost uciși acolo, regele însuși a fost dus, fiii săi uciși în fața lui, în timp ce ochii îi erau scoși și a fost târât la Babilon legat în lanțuri. De aici aceasta este treimea pe care a poruncit profetului s-o lovească cu sabia, deoarece acel măcel reprezenta măcelul cetății. Calvin abordează apoi risipirea părții rămase în vânt. Acum se adaugă că trebuie să ia o treime și s-o arunce în vânt: apoi urmează amenințarea: Voi scoate sabia mea după ei. Aici se vorbește atât despre fugari care plecaseră în diverse țări, cât și despre săraci, care, fiind risipiți după măcelul cetății, și-au prelungit viața doar pentru scurt timp. Căci știm că unii se ascunseseră în țara Moabului, alții în cea a Amoniților, mai mulți în Egipt și că alții au fugit în diverse ascunzători. Această risipire a fost ca și cum cineva ar arunca în vânt părul tuns. Dar Dumnezeu rostește că fuga și risipirea lor nu le va folosi, deoarece El va trage sabia împotriva lor și îi va urmări până la capăt. Vedem deci, deși la prima vedere cetățenii Ierusalimului diferă, ca și cum ar fi împărțiți în trei clase, totuși mânia lui Dumnezeu atârnă peste toți și nimicește întreaga mulțime.
Considerați

Considerare

Calvin scoate implicațiile teologice ale vinovăției mai mari a Ierusalimului în versetele care urmează. El adaugă acum: Judecățile Mele sunt schimbate cu privire la cuvântul mrh, mereh, am spus că înseamnă uneori a schimba, dar mai des a călca sau a respinge, și aici sensul se potrivește foarte bine, deoarece iudeii au fost răzvrătiți împotriva judecăților lui Dumnezeu până la nelegiuire. Dar el mărește răutatea lor când spune: statutele Mele au fost disprețuite deoarece s-au dedat la nelegiuire. Căci dacă ar fi existat vreun pretext de virtute, vina lor ar fi putut fi micșorată, dar când s-au aruncat în nelegiuire grosolană și astfel disprețuiesc poruncile lui Dumnezeu, aceasta este de neiertat. Să învățăm din acest pasaj că, dacă nu folosim binecuvântările lui Dumnezeu cu curăție, acuzația de ingratitudine va sta mereu împotriva noastră: căci orice ne dăruiește Dumnezeu, El sfințește atât pentru mântuirea noastră, cât și pentru slava numelui Său. Suntem atunci sacrilegi când stricăm acele lucruri care erau destinate slavei Sale; apoi suntem cu totul perverși când convertim spre pieirea noastră ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru mântuirea noastră. Acum trebuie să considerăm ingratitudinea Ierusalimului ca flagrantă, deoarece au respins poruncile lui Dumnezeu. Când deci Dumnezeu depune printre noi comoara doctrinei cerești, trebuie să luăm grijă cu sârguință să nu ne abatem la nelegiuire, deoarece nu există scuză pentru greșeală când odată am fost învățați ce este drept și aceasta din gura lui Dumnezeu însuși. Apoi declară același sentiment în alte cuvinte și spune: peste toate neamurile și toate țările care erau împrejur; prin care sentință semnifică faptul că iudeii erau mai răi decât toți ceilalți, deoarece cu știință și voie au scuturat jugul lui Dumnezeu. Alte neamuri nu se purtaseră mai bine, căci știm că închinarea lui Dumnezeu era atunci pretutindeni viciată: dar nelegiuirea poporului ales era mai urâtă, căci au prefăcut lumina în întuneric, în timp ce neamurile rătăceau în întuneric căci erau oarbe, dar purtarea acestui popor era diferită, pe care Dumnezeu îl instruise familiar. Deoarece deci învățătura legii era vizibilă printre iudei, profetul spune cu dreptate că erau nelegiuiți peste toate neamurile și țările. Apoi explică cum fie au schimbat judecata lui Dumnezeu, fie au fost ei înșiși răzvrătiți, deoarece au disprețuit, spune el, judecățile Mele și nu au umblat în statutele Mele. Mai întâi spune că nu au căzut prin neștiință, ci prin mândrie și dispreț; căci când voia lui Dumnezeu ne este făcută cunoscută, nu mai este loc pentru neștiință. Nu păcătuim ușor deci, ci mințile noastre sunt în mod necesar infectate cu mândrie și dispreț față de Dumnezeu. Acum adaugă că nu au umblat în poruncile Sale, prin care cuvinte semnifică faptul că disprețul tocmai menționat a apărut deschis, deoarece în adevăr rodul s-a arătat în toată viața lor. Urmează —
Răspunde

Răspuns

Cum provoacă viziunea părului împărțit orice încredere falsă pe care o poți avea în privilegii exterioare sau în numere? În ce feluri ai putea fi ispitit să minimizezi seriozitatea infidelității față de legământ în propria ta viață? Unde vezi dovada milei păstrătoare a lui Dumnezeu chiar în mijlocul judecății meritate și cum ar trebui aceasta să-ți modeleze recunoștința?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care domnești cu dreptate suverană peste neamuri, întipărește în inimile noastre avertismentele solemne ale lui Ezechiel, ca să tremurăm la sfințenia judecăților Tale împotriva necredincioșiei de legământ. Prin harul Tău singur păstrează o rămășiță care să lepede orice mândrie în număr sau poziție și să se odihnească cu totul în mila Ta; rafinează Biserica Ta cu focul Cuvântului Tău, ca să umblăm cu smerenie înaintea Ta și să prețuim rânduielile legământului Tău. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →