Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Solomon
Scara Creaturilor: De la Frumusețea Lumii la Frumusețea lui Dumnezeu
Deschidere
Cartea Înțelepciunii 13 și 14 ne înfățișează unul dintre cele mai luminoase argumente ale Scripturii: că întreaga lume creată este o scară, zidită pentru a ridica mintea omenească spre Dumnezeu care a făcut-o. Stelele și marea, focul și vântul, frumusețea fiecărui lucru făcut — acestea nu au fost niciodată menite să fie ținta închinării noastre, ci calea care duce acasă la Făcătorul lor. Sfântul Rabanus Maurus, stareț al Fuldei, citește acest pasaj cu ochii celui care iubește pe Creator prin lucrarea mâinilor Sale. Aici el urmărește nebunia tragică a idolatriei: nu răutatea vreunui popor, ci ispita omenească universală de a ne opri la dar și de a uita pe Dătător. Să-l ascultăm cu blândețe și să lăsăm strălucirea lumii să ne învețe să căutăm pe Cel mai strălucitor din spatele ei.
Citește
Citire
Citiți cu încetineală Cartea Înțelepciunii 13 și apoi capitolul 14. Observați mișcarea: de la cei care au confundat focul, vântul, stelele, soarele și luna cu zei, la tâmplarul care cioplește un idol din lemnul rămas pe care nu l-a putut arde și, în cele din urmă, la tatăl îndurerat și la regele flatat de la care au apărut idolii. Urmăriți cum autorul sacru nu deznădăjduiește niciodată de frumusețea lumii — el insistă că aceasta ar fi trebuit să ducă în sus, spre Făcătorul ei.
Studiu
Sfântul Rabanus începe acolo unde începe și Cartea Înțelepciunii — cu creația ca mărturie care arată dincolo de sine. Dumnezeul nevăzut a voit să fie cunoscut prin ceea ce este văzut:
Căci pentru ca Dumnezeu, care este nevăzut prin fire, să poată fi cunoscut și în chip văzut, a fost făcută de El o lucrare care să-l arate pe lucrător prin vizibilitatea ei, astfel încât prin ceea ce este sigur să fie cunoscut ceea ce este nesigur. Lumea este astfel un fel de semnătură, iar răspunsul drept la frumusețea ei este să privim în sus. Tragedia idolatriei este că ochii se opresc la lucrul făcut. După cum spune Rabanus,
De aceea, deșertăciunea oamenilor este cea mai deșartă, ei care cinstesc creaturile în locul Creatorului.Greșeala nu este că lumea este prea frumoasă, ci că frumusețea trebuia să fie un început și nu un sfârșit — și a fost tratată ca un sfârșit. Logica potrivită merge în sens invers:
Așadar, deși aceste lucruri trebuie lăudate, cu cât mai mult Creatorul lor?
Considerați
Considerare
Gândiți-vă cum Rabanus trage concluzia pe care o intenționează Cartea Înțelepciunii: frumusețea creaturii este o invitație, iar a o refuza este inima căderii.
S-ar cuveni ca prin creaturile frumoase să fie recunoscut Creatorul cel mai frumos și mai strălucitor; dar ei s-au făcut deșerți în gândurile lor și au ales să slujească creaturii mai degrabă decât Creatorului, care este binecuvântat în veci.Apoi întoarceți-vă la blânda creatură căreia Dumnezeu Însuși i-a dat cunoștință și meșteșug — lemnul marinarului, priceperea constructorului de corăbii — menite să slujească, nu să fie slujite:
Creatorul minunat a dat cunoștință creaturii Sale, ca în lumea de acum să poată purta de grijă necesității sale și să slujească voința Domnului ei.Și gândiți-vă la verdictul pe care Rabanus îl rostește limpede, ca sufletul să se îndepărteze de nebunie însăși:
Nu este nebunie mai mare decât a-L părăsi pe Dumnezeul cel viu și a sluji idolilor morți. Nebunia este a căuta viață de la ceea ce este mort, ajutor de la ceea ce este neajutorat — a cere de la un lucru cioplit ceea ce numai Dumnezeul cel viu poate da.
Răspunde
Răspuns
Idolatria nu este doar o poveste a templelor antice; ea este forma perenă a unei inimi care iubește darul mai mult decât pe Dătător. Nu trebuie să cioplăm statui ca să cădem în ea — bogăția, reputația, pofta, chiar și propriile noastre idei pot deveni lemnul înaintea căruia ne plecăm. Rabanus trasează contrastul mântuitor dintre două lemne și acesta este răspunsul la întreaga tragedie:
Căci binecuvântat este lemnul crucii, pe care lumea a fost restaurată prin sângele lui Hristos și răscumpărarea neamului omenesc a fost desăvârșită.Idolul blestemat este lucrarea mâinilor care râvnește la cinstea dumnezeiască pentru sine; lemnul binecuvântat al Crucii este locul unde adevăratul Chip, Hristos Logosul prin care toate s-au făcut, restaurează dreapta închinare. Lăsați ca practica voastră din această săptămână să fie privirea în sus: când ceva din creație vă izbește ca fiind frumos — o față, un cer, o bunătate — nu lăsați ca aceasta să se oprească în ochii voștri, ci să se înalțe spre lauda Celui care este și mai frumos. Urcați scara; nu poposiți pe treptele ei.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, nevăzut prin fire, dar cunoscut prin lucrările mâinilor Tale, Tu ai pus întreaga creație înaintea noastră ca pe o scară care să ne ridice mințile spre Tine. Iartă-ne când am iubit darul și am uitat pe Dătător, când ochii noștri s-au oprit la frumusețea creaturii și nu au căutat pe Creatorul cel mai strălucitor. Prin lemnul binecuvântat al Crucii, pe care lumea a fost restaurată prin Sângele lui Hristos, întoarce închinarea noastră spre Tine, Dumnezeul cel viu, și departe de orice lucru mort pe care mâinile sau inimile noastre l-au plăsmuit. Fă-ne să urcăm scara creaturilor Tale până când ne odihnim în Tine, Cel binecuvântat și preastrălucitor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →