← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Cântarea Cântărilor

Cântarea Cântărilor 3-4 — cu Whedon

Cântarea Cântărilor 3-4Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Preaiubiților, ne deschidem inimile astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament, pe măsură ce acesta desfășoară Cântarea Cântărilor, capitolele trei și patru. În spiritul cald al sfințeniei wesleyene, ascultăm vocea iubirii credincioase care oglindește afecțiunea umană și indică dincolo de sine spre iubirea legământului a lui Hristos pentru Biserica Sa. Expunerea atentă a lui Whedon ne invită să urmărim mișcările delicate ale inimii, ținând ferm de adevărul că orice afecțiune autentică își găsește desăvârșirea în iubirea care nu ne va lăsa.
Citește

Citire

Să citim acum împreună Cântarea Cântărilor, capitolele trei și patru, îngăduind poeziei sfinte să vorbească mai întâi în propriile sale cadențe gingașe. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne trezească afecțiunile, astfel încât cuvintele Iubitului și răspunsurile Îndrăgostitei să devină oracole vii pentru propria noastră peregrinare a iubirii.
Studiu
Whedon începe prin a marca încheierea repetiției și excelența ei poetică. Versetul 5. 5. Vă jur, fiice ale... Cu acest verset se încheie repetiția; și atât de dulce a fost această ultimă întâlnire, peste care memoria stă cu grijă de avar, încât ea îndeamnă pe ascultători să nu facă nimic care să-i abată afecțiunile, decât dacă, într-o împrejurare posibilă, ele însele caută un alt obiect. Vezi Cântarea Cântărilor 2:7. În toată această repetiție, emoțiile principale sunt trasate atât de delicat și de fidel și susținute de incidente date, în timp ce atât de mult este lăsat cu îndemânare imaginației să completeze, încât, după regulile retoricii pe care le aplicăm lui Teocrit sau Catul, lui Moore sau Burns, trebuie să fie socotită o capodoperă a poeziei moi și strălucitoare. Nu este de mirare că, sub sugestia ei infinită, a furnizat material pentru alegorie, adesea adevărată și gingașă, aplicabilă multor experiențe creștine, multor faze atât ale Bisericii lui Israel, cât și ale Bisericii lui Hristos. Și aceasta o face cu atât mai solid cu cât a fost ea însăși reală, dacă nu literală, la început. Adică, a fost un adevăr dramatic, dacă nu un adevăr istoric. Apoi îndreaptă atenția spre schimbarea scenei și vocile cetățenilor. Versetul 11. 11. Ieșiți, etc. Chemarea, se pare, a unui al patrulea vorbitor. Încoronat Coroanele în timpurile antice nu erau doar simboluri ale regalității, ci exprimau și bucurie și veselie. Grecii și romanii le purtau la banchete și ospețe. Evreii le purtau odinioară la ospețele de nuntă, așa cum fac și acum membrii Bisericii Grecești. Solomon îmbrăcat în toată slava lui era o priveliște demnă de admirație chiar și pentru cei cărora nu le era străin. Termenul fiice ale Sionului se aplică în mod clar femeilor din Ierusalim, dar este mai limitat și mai nobil decât expresia fiice ale Ierusalimului, către care vorbea de curând Îndrăgostita. Ar fi fost firesc ca doamnele de la curte, când se aflau la țară, să fie numite 'fiice ale Ierusalimului' de către cineva care le recunoștea ca venind din cetate. Sionul era locuința regală. Sosirea alaiului regal la Ierusalim face ca conversația versetelor următoare să aibă loc în palatul regelui, în loc de pavilionul din câmp deschis. Așa cum repetiția a caracterizat prima parte a Cântării, tot așa această parte este alcătuită din adresări directe și personale, în care Iubitul își dă tot ce are mai bun din inimă în admirație răpită, în timp ce Îndrăgostita, în cea mai mare parte, ascultă într-o tăcere modestă, dar expresivă. Whedon urmărește apoi adresarea Iubitului în sala regală. Introducere. Apariția amândurora în sala regală, Îndrăgostita se pare în alaiul regelui și îndemnată să vină de un sentiment nu prea bine definit pentru ea însăși (Cântarea Cântărilor 6:12), el urmărind cu îngrijorare, 'iubirea înaripându-i pașii', nu este nicidecum o acțiune atât de bruscă și violentă cum se găsesc multe în capodoperele tranziției dramatice, ca în Furtuna lui Shakespeare și Medeea lui Euripide.
Considerați

Considerare

Whedon apasă punctul de cotitură decisiv al întregii Cântări. Versetul 6. 6. În jocul de sentimente trasat aici, acest verset are o mare importanță. În mijlocul splendorilor palatului, despre care, după cum se va arăta curând în mod clar (și trebuie să fi fost deja sugerat), ea poate, dacă vrea, să devină locuitoare, vocea Iubitului ei încă îi stăpânește sentimentele. Nu complimentele pe care i le aduce, ci tonurile vocii lui, muzica unei inimi credincioase și strălucirea unei fețe luminate de iubire biruiesc. Palatul dispare din gândul ei. Mai bine să fii regină a unei singure inimi adevărate în simplitățile sărace ale vieții de la țară, decât să împărtășești cu multe rivale curtea de marmură a regelui. Acest verset este criza Cântării. A existat un test și o încercare în duhul ei, dar punctul dificil este acum trecut. Toate lingușirile vor fi de acum înainte zadarnice. Până când, etc. Vezi Cântarea Cântărilor 2:17. Îndrăgostita hotărăște să părăsească palatul la răcoarea și adăpostul serii și să se întoarcă la țară, care capătă acum un farmec brusc în gândul ei. Muntele smirnei Un vechi călător vorbește despre dealuri siriene atât de acoperite cu arbuști și tufe aromate, încât aerul însuși era înmiresmat când trecea.
Răspunde

Răspuns

1. Cum stârnește căutarea de toată noaptea a Îndrăgostitei propria ta dorință de a-L căuta pe Domnul cât timp poate fi găsit? 2. În ce feluri te-a tras vocea lui Hristos departe de splendorile mai mici spre simplitatea iubirii din toată inima? 3. Unde te-ar putea invita Duhul să păzești grădina afecțiunilor tale numai pentru Iubit?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care ne-ai iubit cu o iubire veșnică, îți mulțumim pentru mărturia Scripturii și pentru ostenelile credincioase ale slujitorului Tău Daniel D. Whedon. Dă-ne har să Te căutăm cu stăruință în orice anotimp al sufletului, să recunoaștem glasul Tău mai presus de orice chemare rivală și să ne păstrăm inimile ca pe o grădină închisă numai pentru Tine. Fie ca afecțiunile pe care le-ai aprins să fie păzite de Duhul Tău până în ziua aceea când Te vom vedea față către față și vom iubi fără teamă sau umbră. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →