← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Fugi pentru viața ta

Geneza 19-20Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În scrierile ei despre Geneza 19-20, Ellen G. White dezvăluie istoria solemnă a ultimei nopți a Sodomei și eliberarea lui Lot. Cuvintele ei urmăresc mila care pledează până când limita este atinsă, apoi arată dincolo de judecată spre Răscumpărătorul care încă își cheamă poporul să iasă din orice influență corupătoare. Ascultăm astăzi cu aceeași speranță care i-a susținut pe patriarhi — binecuvântata asigurare a unei moșteniri care nu se poate veșteji.
Citește
Cu inimile deschise la glasul Duhului, să citim Geneza 19-20. Observă contrastul dintre mijlocirea lui Avraam și ezitarea lui Lot, porunca urgentă a îngerilor și judecata grabnică ce a căzut. Cere Domnului să-ți întipărească în minte seriozitatea avertizărilor Sale și măreția harului Său mântuitor.
Studiu

Studiază

White ne înfățișează mai întâi luxul care a pregătit Sodoma pentru ruină: Belșugul care domnea pretutindeni a dat naștere luxului și mândriei. Lenevia și bogățiile împietresc inima care nu a fost niciodată apăsată de lipsă sau împovărată de durere. Dragostea de plăcere era hrănită de bogăție și timp liber, iar poporul s-a dat pradă desfătărilor trupești. „Iată”, zice prorocul, „aceasta a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: mândrie, belșug de pâine și abundență de lenevie erau în ea și în fiicele ei, și nu întărea mâna săracului și a nevoiașului. Și erau trufași și au săvârșit urâciuni înaintea Mea; de aceea i-am nimicit, cum am văzut de cuviință.” Ezechiel 16:49,50. Nu este nimic mai dorit printre oameni decât bogățiile și timpul liber, și totuși acestea au dat naștere păcatelor care au adus nimicirea peste cetățile câmpiei. Viața lor inutilă și leneșă i-a făcut pradă ispitirilor lui Satana, și au întinat chipul lui Dumnezeu, devenind satanici mai degrabă decât dumnezeiești. Lenevia este cel mai mare blestem ce poate cădea peste om, căci viciul și crima îi urmează pașii. Ea slăbește mintea, pervertește înțelegerea și degradează sufletul. Satana stă la pândă, gata să distrugă pe cei nepăziți, a căror lenevie îi oferă prilejul să se strecoare sub vreo înfățișare atrăgătoare. El nu este niciodată mai reușit decât atunci când vine la oameni în ceasurile lor de lenevie. Ea arată apoi credincioșia liniștită care a deschis totuși o ușă pentru milă: În amurg, doi străini s-au apropiat de poarta cetății. Păreau călători care veneau să rămână peste noapte. Nimeni nu putea desluși în acești umili drumeți pe puternicii vestitori ai judecății dumnezeiești, și mulțimea veselă și nepăsătoare nu-și închipuia deloc că, prin purtarea ei față de acești soli cerești, chiar în noaptea aceea avea să atingă culmea vinovăției care osândea cetatea lor trufașă. Dar era un om care a arătat o atenție binevoitoare față de străini și i-a invitat în casa sa. Lot nu le cunoștea adevărata fire, dar politețea și ospitalitatea îi erau obișnuite; ele făceau parte din religia lui — lecții pe care le învățase din pilda lui Avraam. Dacă n-ar fi cultivat un duh de curtoazie, ar fi putut fi lăsat să piară împreună cu restul Sodomei. Multe case, închizându-și ușile în fața unui străin, au închis afară pe solul lui Dumnezeu, care ar fi adus binecuvântare, nădejde și pace. White urmărește apoi întârzierea fatală care a costat atât de mult: Lot s-a întors mâhnit acasă și a povestit eșecul său. Atunci îngerii i-au poruncit să se ridice, să-și ia soția și cele două fiice care mai erau în casă și să părăsească cetatea. Dar Lot a întârziat. Deși era zilnic întristat văzând fapte de violență, el nu avea o adevărată înțelegere a nelegiuirii josnice și urâte săvârșite în acea cetate rea. Nu-și dădea seama de necesitatea teribilă ca judecățile lui Dumnezeu să pună frâu păcatului. Unii dintre copiii săi se țineau de Sodoma, iar soția lui refuza să plece fără ei. Gândul de a-i părăsi pe cei mai dragi de pe pământ i se părea mai mult decât putea îndura. Era greu să-și părăsească casa luxoasă și toată bogăția agonisită prin munca întregii sale vieți, ca să plece ca un rătăcitor lipsit de toate. Împietrit de durere, a zăbovit, nevrând să plece. Dar dacă nu ar fi fost îngerii lui Dumnezeu, toți ar fi pierit în nimicirea Sodomei. Solii cerești l-au luat pe el, pe soția și pe fiicele lui de mână și i-au scos din cetate. În cele din urmă, ea consemnează singura privire înapoi care a pecetluit soarta unui suflet: Porunca solemnă a fost repetată: grăbește-te, căci furtuna de foc va fi amânată doar puțin. Dar unul dintre fugari a îndrăznit să arunce o privire înapoi spre cetatea osândită, și a devenit un monument al judecății lui Dumnezeu. Dacă Lot însuși nu ar fi arătat nicio ezitare în a asculta avertizarea îngerilor, ci ar fi fugit cu hotărâre spre munți, fără un cuvânt de rugăminte sau împotrivire, și soția lui ar fi scăpat. Influența exemplului său ar fi mântuit-o de păcatul care i-a pecetluit soarta. Dar ezitarea și întârzierea lui au făcut-o să disprețuiască avertizarea dumnezeiască. În timp ce trupul ei era pe câmpie, inima ei se ținea de Sodoma, și a pierit împreună cu ea. S-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu pentru că judecățile Lui au cuprins în nimicire averile și copiii ei. Deși atât de mult favorizată prin a fi chemată afară din cetatea rea, a socotit că i s-a făcut o nedreptate aspră, pentru că bogăția care a cerut ani de acumulare trebuia lăsată pradă nimicirii. În loc să primească cu mulțumire eliberarea, ea a privit cu îndrăzneală înapoi, dorind viața celor care respinseseră avertizarea dumnezeiască. Păcatul ei a arătat că era nevrednică de viață, pentru a cărei păstrare simțea atât de puțină recunoștință.
Considerați

Cugetă

White ne ridică privirile de la ruina Sodomei la rugămintea răbdătoare a Mântuitorului: Martorul credincios a zis bisericii din Efes: „Am ceva împotriva ta, că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți aminte deci de unde ai căzut, pocăiește-te și fă faptele dintâi; altfel, voi veni la tine curând și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” Apocalipsa 2:4,5. Mântuitorul veghează după un răspuns la ofertele Sale de dragoste și iertare, cu o milostivire mai gingașă decât cea care mișcă inima unui părinte pământesc să ierte un fiu rătăcit și suferind. El strigă după cel rătăcit: „Întoarceți-vă la Mine și Mă voi întoarce la voi.” Maleahi 3:7. Dar dacă cel greșit refuză cu încăpățânare să asculte de glasul care-l cheamă cu dragoste milostivă și gingașă, va fi lăsat în cele din urmă în întuneric. Inima care a disprețuit multă vreme mila lui Dumnezeu se împietrește în păcat și nu mai este receptivă la influența harului lui Dumnezeu. Înfricoșătoare va fi soarta acelui suflet despre care Mântuitorul care pledează va declara în cele din urmă: „Este lipit de idoli; lăsați-l în pace.” Osea 4:17. Va fi mai ușor în ziua judecății pentru cetățile câmpiei decât pentru cei care au cunoscut dragostea lui Hristos și totuși s-au întors ca să aleagă plăcerile unei lumi a păcatului. Ea încheie ancorând fiecare inimă tremurătoare în cetatea al cărei ziditor este Dumnezeu: Despre urmașii lui Avraam este scris: „Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit împlinirea făgăduințelor, ci le-au văzut de departe, au fost încredințați de ele și le-au îmbrățișat, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.” Versetul 13. Trebuie să locuim ca niște străini și călători aici, dacă voim să câștigăm „o țară mai bună, adică una cerească”. Versetul 16. Cei care sunt copii ai lui Avraam vor căuta cetatea pe care el a așteptat-o, „al cărei ziditor și creator este Dumnezeu”.
Răspunde
1. În care alegeri zilnice zăbovesc eu lângă influențe care întristează Duhul? 2. Cum mă mișcă jertfa infinită a lui Hristos să prețuiesc avertizările Lui mai presus de orice legătură pământească? 3. Ce pas unic de ascultare promptă voi face astăzi, ca alții să fie atrași spre muntele siguranței?
Roagă-te
Părinte milostiv, în urgenta poruncii Tale de a fugi pentru viețile noastre, eliberează-ne de orice afecțiune stăruitoare față de această lume și de judecata ei. Ațintește inimile noastre asupra binecuvântatei nădejdi a venirii grabnice a lui Hristos, ca să mergem înainte cu ascultare promptă spre odihna veșnică de Sabat pe care Tu ai pregătit-o. Păstrează-ne credincioși adevărului Tău prezent până la acea arătare glorioasă. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →