Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 135-136 — cu Matei Henry
Deschidere
În lecția de astăzi ne inspirăm din perspectivele atemporale ale lui Matei Henry, pe măsură ce el explică Psalmii 135 și 136. Acești psalmi gemeni de Aleluia cheamă poporul lui Dumnezeu să celebreze măreția Sa suverană și îndurarea Sa statornică de-a lungul creației și istoriei. Expunerea atentă a lui Henry subliniază privilegiul închinării, nebunia idolilor și refrenul durabil al bunătății divine. Urmând îndrumarea sa, lauda noastră proprie este adâncită și îndreptată spre singurul Dumnezeu viu. Lăsați aceste cuvinte antice și reflecțiile lui Henry să ne pregătească inimile pentru o închinare reînnoită astăzi.
Citește
Acum luați textul Psalmilor 135 și 136 și citiți-i încet, permițând refrenului repetat al îndurării să pătrundă adânc în duhul vostru. Observați chemările la laudă, faptele puternice povestite și contrastul dintre adevăratul Dumnezeu și idolii fără viață. Lăsați cuvintele să vă modeleze recunoștința și uimirea înaintea Domnului care domnește veșnic.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a detalia chemarea la laudă și motivele acesteia.
Aici este, 1. Datoria la care suntem chemați — să-L lăudăm pe Domnul, să-I lăudăm numele; lăudați-L și iar lăudați-L. Nu trebuie doar să-I mulțumim pentru ceea ce a făcut pentru noi, ci să-L lăudăm pentru ceea ce este El însuși și a făcut pentru alții; să profităm de toate ocaziile pentru a vorbi bine despre Dumnezeu și pentru a da un cuvânt bun adevărurilor și căilor Sale. 2. Persoanele chemate să facă aceasta — slujitorii Domnului, preoții și leviții care stau în casa Lui și toți israeliții evlavioși care stau în curțile casei Lui pentru a se închina acolo, v. 2. Cei care au cel mai mult motiv să-L laude pe Dumnezeu sunt cei admiși la privilegiile casei Sale, iar cei care văd cel mai mult motiv sunt cei care acolo văd frumusețea Lui și gustă bunătatea Lui; de la ei se așteaptă aceasta, căci pentru acest scop se bucură de locurile lor. Cine ar trebui să-L laude dacă nu ei? 3. Motivele pentru care ar trebui să-L lăudăm pe Dumnezeu. (1.) Pentru că Cel pe care Îl lăudăm este bun, iar bunătatea este ceea ce toată lumea va vorbi bine despre ea. El este bun cu toți și trebuie să-I dăm lauda pentru aceasta. Bunătatea Lui este slava Lui și trebuie să menționăm aceasta spre slava Lui. (2.) Pentru că lucrarea este propria ei răsplată: Cântați laude numelui Său, căci este plăcut. Este cel mai bine făcut cu un duh vesel și vom avea plăcerea de a ne fi împlinit datoria. Este un cer pe pământ să-L lăudăm pe Dumnezeu; iar plăcerea aceasta ar trebui să ne scoată complet din gust gurile pentru plăcerile păcatului. (3.) Din cauza privilegiilor deosebite ale poporului lui Dumnezeu (v. 4): Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine și de aceea Iacov este obligat să-L laude; căci de aceea Dumnezeu a ales un popor pentru Sine ca ei să fie pentru El un nume și o laudă (Ier. xiii. 11) și de aceea Iacov are materie abundentă pentru laudă, fiind astfel înnobilat și distins. Israel este comoara deosebită a lui Dumnezeu mai presus de toate popoarele (Exod. xix. 5); ei sunt Segullah Lui, un popor însușit Lui și în care El își găsește desfătarea, prețios în ochii Lui și onorabil. Pentru această favoare distinctivă surprinzătoare, dacă sămânța lui Iacov nu-L laudă, ei sunt cei mai nevrednici și ingrați oameni de sub soare.Henry afirmă apoi doctrina măreției lui Dumnezeu cu asigurare și sfidare față de pretendenți.
I. El afirmă doctrina măreției lui Dumnezeu (v. 5): Domnul este mare, într-adevăr mare, care nu cunoaște limite de timp sau loc. El o afirmă cu asigurare: 'Știu că El este așa; știu nu doar prin observarea dovezilor, ci prin credința în revelarea ei. Știu; sunt sigur; știu prin propria mea experiență a măreției divine lucrând asupra sufletului meu.' El o afirmă cu o sfidare sfântă a tuturor pretendenților, chiar dacă ar trebui să se unească într-o confederație împotriva Lui. El nu este doar mai presus de orice dumnezeu, ci mai presus de toți dumnezeii, infinit mai presus de ei, între El și ei nefiind nicio comparație.Henry trece la avertismentul împotriva idolatriei prin contrastarea idolilor fără viață cu Dumnezeul cel viu.
I. Pentru a înarma poporul lui Dumnezeu împotriva idolatriei și a oricărei închinări false, arătând ce fel de dumnezei erau aceia pe care îi venerau păgânii, așa cum am avut mai înainte, Ps. cxv. 4, &c. 1. Ei erau dumnezei făcuți de ei înșiși; fiind astfel, nu puteau avea nicio putere decât cea pe care le-o dădeau făcătorii lor, și atunci ce putere puteau primi făcătorii lor de la ei? Chipurile erau lucrarea mâinilor oamenilor, iar zeitățile presupuse a le însufleți erau la fel de mult creaturi ale fanteziei și imaginației oamenilor. 2. Aveau forma animalelor, dar nu puteau îndeplini cea mai mică acțiune, nici măcar a vieții animale. Nu puteau nici vedea, nici auzi, nici vorbi, nici măcar respira; și de aceea a-i face cu ochi, urechi, guri și nări era o glumă atât de mare încât te întrebi cum de ființele raționale puteau permite să fie impuse în acest fel încât să aștepte vreun bine de la astfel de dumnezei batjocori. 3. De aceea, închinătorii lor erau la fel de stupizi și lipsiți de simțire ca și ei, atât cei care i-au făcut pentru a fi venerați, cât și cei care au avut încredere în ei după ce au fost făcuți, v. 18. Închinarea la astfel de dumnezei care erau obiecte ale simțurilor și lipsiți de simțire i-a făcut pe închinători senzuali și lipsiți de simțire. Lăsați închinarea noastră la un Dumnezeu care este Duh să ne facă spirituali și înțelepți.
Considerați
Consideră
Henry introduce Psalmul 136 notând structura sa repetitivă care subliniază îndurarea veșnică.
Scopul acestui psalm este același cu cel al psalmului precedent, dar există ceva foarte singular în compoziția sa; căci jumătatea din urmă a fiecărui verset este aceeași, repetată de-a lungul psalmului, 'pentru că îndurarea Lui ține în veci' și totuși nicio repetiție zadarnică. Este admis că astfel de refrene sau 'păstrări', cum le numim noi, adaugă foarte mult la frumusețea unui cântec și ajută să-l facă mișcător și afectuos; niciun verset nu poate conține materie mai grea sau mai demnă de a fi astfel repetată decât aceasta, că îndurarea lui Dumnezeu ține în veci; iar repetarea ei aici de douăzeci și șase de ori arată, 1. Că îndurările lui Dumnezeu față de poporul Său sunt astfel repetate și trase, ca să zicem așa, cu un continuando de la început până la sfârșit, cu un progres și avans în infinitum. 2. Că în fiecare favoare particulară ar trebui să luăm seama la îndurarea lui Dumnezeu și să luăm seama la ea ca ținând încă, aceeași acum cum a fost și ținând în veci, aceeași întotdeauna cum este. 3. Că continuitatea veșnică a îndurării lui Dumnezeu este foarte mult onoarea Lui și aceea în care El se laudă și foarte mult mângâierea sfinților și aceea în care ei se laudă. Este aceea de care de aceea inimile noastre ar trebui să fie pline și foarte afectate, astfel încât menționarea ei cea mai frecventă, în loc să ne sature, să ne ridice cu atât mai mult, pentru că va fi subiectul laudei noastre în toată veșnicia. Această sentință preastrălucită, că îndurarea lui Dumnezeu ține în veci, este mărită mai presus de toate adevărurile despre Dumnezeu, nu doar prin repetarea ei aici, ci prin semnele semnalate ale acceptării divine cu care Dumnezeu a recunoscut cântarea ei, atât în vremea lui Solomon (2 Cron. v. 13, când au cântat aceste cuvinte, 'pentru că îndurarea Lui ține în veci', casa a fost umplută de un nor) cât și în vremea lui Iosafat (când au cântat aceste cuvinte, Dumnezeu le-a dat biruință, 2 Cron. xx. 21, 22), ceea ce ar trebui să ne facă să iubim să cântăm: 'Îndurările Lui cu siguranță țin încă, veșnic.' Trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu, I. Ca mare și bun în Sine, ver. 1-3. II. Ca Creator al lumii, ver. 5-9. III. Ca Dumnezeul și Mântuitorul lui Israel, ver. 10-22. IV. Ca Răscumpărătorul nostru, ver. 23, 24. V. Ca marele binefăcător al întregii creații și Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci, ver. 25, 26.Henry încheie subliniind îndurarea lui Dumnezeu în răscumpărare și providență pentru toată creația.
Îndurarea veșnică a lui Dumnezeu este aici celebrată, 1. În răscumpărarea Bisericii Sale, v. 23, 24. În multele răscumpărări lucrate pentru Biserica evreiască din mâinile asupritorilor lor (când, în anii robiei lor, starea lor era foarte joasă, Dumnezeu și-a adus aminte de ei și a ridicat mântuitori, judecătorii și David, în cele din urmă, prin care Dumnezeu le-a dat odihnă de toți vrăjmașii lor), dar mai ales în marea răscumpărare a Bisericii universale, din care acestea erau tipuri, avem mare motiv să spunem: 'El și-a adus aminte de noi, copiii oamenilor, în starea noastră joasă, în starea noastră pierdută, pentru că îndurarea Lui ține în veci; El a trimis pe Fiul Său să ne răscumpere de la păcat, moarte și iad și de la toți vrăjmașii noștri spirituali, pentru că îndurarea Lui ține în veci; El a fost trimis să ne răscumpere, și nu pe îngerii care au păcătuit, pentru că îndurarea Lui ține în veci.' 2. În providența pe care o face pentru toate făpturile (v. 25): El dă hrană la toată carnea. Este o dovadă a îndurării providenței lui Dumnezeu că oriunde a dat viață dă hrană potrivită și suficientă; și El este un bun gospodar care prevede pentru o familie atât de mare. 3. În toate slavele Sale și în toate darurile Sale (v. 26): Mulțumiți Dumnezeului cerului. Aceasta Îl arată ca pe un Dumnezeu glorios, iar slava îndurării Sale trebuie luată în seamă în laudele noastre. Bogățiile slavei Sale sunt arătate în vasele îndurării Sale, Rom. ix. 23. De asemenea, Îl arată ca pe marele binefăcător, căci orice dar bun și desăvârșit este de sus, de la Tatăl luminilor, Dumnezeul cerului; și ar trebui să urmărim fiecare pârâu până la izvor. Această sau acea îndurare particulară poate poate ține doar o vreme, dar îndurarea care este în Dumnezeu ține în veci; este un izvor inepuizabil.
Răspunde
Cum modelează privilegiul de a sta în casa lui Dumnezeu lauda voastră zilnică? În ce feluri recunoașterea puterii absolute a lui Dumnezeu asupra naturii și națiunilor vă întărește încrederea? Unde ați putea fi tentați să vă bazați pe substitute fără viață în loc de Domnul cel viu?
Roagă-te
O, Doamne, mare și înălțat mai presus de toți dumnezeii, Te lăudăm pentru puterea Ta suverană peste creație și pentru faptele Tale puternice de răscumpărare, și ne bucurăm că dragostea Ta statornică rămâne veșnic. Păzește-ne inimile de orice idol și învață-ne să ne încredem doar în Tine, umplându-ne prin Duhul Tău cu o închinare autentică ce răsună prin viețile și casele noastre. Fă-ne să ne alăturăm generațiilor care binecuvântează numele Tău veșnic, prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →