Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exod 29-30 — cu Brown
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown pentru tratarea Exodului 29-30. Notele lor verset cu verset dezvăluie sfințirea preoților și a altarului, jertfele zilnice, altarul de aur al tămâierii și ligheanul de aramă. Cu claritatea caracteristică ei arată cum fiecare ritual pregătea pe Israel pentru închinarea acceptabilă și îndrepta înainte spre realități mai mari în Hristos. Expunerea lor ne invită să zăbovim asupra detaliilor prescrise de Dumnezeu pentru sanctuarul Său și să primim aceeași chemare la sfințenie care a venit peste Aaron și fiii săi.
Citește
Citire
Cităm acum Exodul capitolele 29 și 30 în întregime. Ascultați accentul repetat pe sfințire, ritmul zilnic al jertfei de dimineață și de seară și instrucțiunile atente pentru altarul tămâierii și untdelemnul pentru ungere. Lăsați textul însuși să stabilească ritmul înainte de a ne întoarce la comentariu pentru lumină mai deplină.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown își încep notele la capitolul 29 descriind spălările și îmbrăcările pregătitoare.
Versetul 4. 4-9. Să-l aduci pe Aaron și pe fiii săi la ușa cortului întâlnirii — ca ocupând spațiul intermediar dintre curtea unde stătea poporul și locuința Împăratului lui Israel și deci locul cel mai potrivit pentru ca preoții să fie pregătiți cum se cuvine pentru intrare și poporul să fie martor la ceremonia de învestire. Spală-i cu apă. Și... ia veșmintele — Felul în care aceste părți ale ritualului erau îndeplinite este descris amănunțit, iar în descoperirea înțelesului lor simbolic, care de fapt este destul de clar și evident, avem autoritatea inspirată care ne călăuzește. Aceasta însemna necesitatea și importanța curăției sau sfințeniei morale (Isaia 52:11; Ioan 13:10; 2 Corinteni 7:1; 1 Petru 3:21). În același fel, îmbrăcarea cu veșmintele sfinte însemna că ei erau îmbrăcați cu neprihănire (Apocalipsa 19:8) și echipați ca niște oameni activi și bine pregătiți pentru slujba lui Dumnezeu; ungerea marelui preot cu untdelemn arăta că el trebuia să fie umplut de influențele Duhului, spre zidirea și bucuria Bisericii (Leviticul 10:7; Psalmii 45:7; Isaia 61:1; 1 Ioan 2:27), iar prin slujba sa el era un tip al lui Hristos (Evrei 7:26; Ioan 3:34; de asemenea Matei 3:16; Matei 11:29).Ei urmăresc apoi cele trei jertfe care formau inima ceremoniei de sfințire.
Versetul 10. 10-22. Să aduci un vițel înaintea cortului întâlnirii — Această parte a ritualului consta din trei jertfe: (1) Jertfa unui vițel, ca jertfă pentru păcat; iar în aducerea ei, preotul era îndrumat să-și pună mâna pe capul jertfei sale, exprimând prin acea faptă conștiința vinovăției personale și dorința ca ea să fie primită ca o satisfacție înlocuitoare. (2) Jertfa unui berbec ca ardere de tot (:-). Berbecul trebuia ars în întregime, ca semn al dedicării preotului față de Dumnezeu și slujba Sa. Jertfa pentru păcat trebuia prezentată întâi, apoi arderea de tot; căci până când vinovăția nu este îndepărtată, nici o slujbă acceptabilă nu poate fi îndeplinită. (3) Trebuia să fie o jertfă de pace, numită „berbecul sfințirii” (:-). Și era o particularitate marcată în felul în care acest alt berbec trebuia folosit.Trecând la capitolul 30, ei explică slujba zilnică îndeplinită la altarul tămâierii.
Versetul 7. 7, 8. Aaron să ardă pe el tămâie dulce — literal, „tămâie de mirodenii” — Substanțe aromate tari erau arse pe acest altar pentru a contracara prin parfumul lor odorant fumul neplăcut al jertfelor; sau tămâia era folosită într-o ofrandă de omagiu tributar pe care orientalii obișnuiau să-l aducă ca semn de cinstire regilor; iar deoarece Dumnezeu era Conducătorul teocratic al lui Israel, palatul Său nu trebuia să lipsească de un obicei de o asemenea semnificație. Ambele scopuri erau împlinite de acest altar — acela de a afuma încăperile clădirii sfinte, în timp ce flacăra curată și lină, potrivit concepțiilor orientale, era un tribut de onoare adus maiestății Împăratului lui Israel. Dar era încă un înțeles mult mai înalt în ea; căci cortul nu era doar un palat pentru Împăratul lui Israel, ci un loc de închinare pentru Dumnezeul lui Israel, acest altar era legat nemijlocit de un scop religios. În stilul scriitorilor sfinți, tămâia era un simbol sau emblemă a rugăciunii (Psalmii 141:2; Apocalipsa 5:8; Apocalipsa 8:3). Din combinarea uniformă a celor două slujbe, este evident că tămâia era o emblemă a rugăciunilor închinătorilor sinceri care se înălțau la cer în norul de parfum; și, în consecință, preotul care slujea la acest altar prefigura slujba de mijlocire a lui Hristos (Luca 1:10; Evrei 7:25). În fiecare dimineață... seara — În fiecare perioadă a istoriei naționale această închinare zilnică era respectată cu scrupulozitate.
Considerați
Considerare
Ei încheie secțiunea subliniind instituția perpetuă a arderii de tot zilnice.
Versetul 38. 38. Doi miei de un an în fiecare zi, neîncetat — Pregătirile sfinte fiind împlinite, Moise a fost instruit cu privire la scopul sau destinația căreia îi slujeau aceste pregătiri, și anume închinarea adusă lui Dumnezeu; și de aici instituirea jertfei de dimineață și de seară. Instituția era atât de imperativă, încât în nici o împrejurare această ofrandă zilnică nu trebuia omisă; iar respectarea cuvenită a ei avea să asigure harul și binecuvântarea adesea promise ale Împăratului lor ceresc.
Răspunde
Cum modelează cerința ca preoții să aducă mai întâi jertfă pentru ei înșiși felul în care ne apropiem astăzi de a conduce pe alții în închinare? În ce feluri ne mai învață și astăzi ofranda zilnică a mieilor propriile noastre ritmuri de rugăciune și devoțiune? Unde te cheamă Domnul la o sfințire mai mare în slujirea ta prezentă față de El?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru instrucțiunile atente pe care le-ai dat lui Moise pentru sfințirea preoților și a altarului. Dă-ne aceeași reverență față de sfințenie care a marcat acele ritualuri străvechi. Curățește-ne prin sângele Mielului, îmbracă-ne cu neprihănirea lui Hristos și umple-ne cu Duhul Tău așa cum L-ai uns pe Aaron odinioară. Fie ca tămâia rugăciunilor noastre să se înalțe neîncetat înaintea tronului Tău și fie ca ofranda zilnică a vieților noastre să fie primită în ochii Tăi. Ferește-ne de foc străin și călăuzește-ne pe calea veșnică, prin Isus Hristos, marele nostru Mare Preot. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →