Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
1 Samuel 7-8 — cu Whedon
Deschidere
În tăria liniștită a convingerii wesleyene ne îndreptăm astăzi către Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Pe aceste pagini, experimentatul exeget metodist urmărește mișcarea providenței divine prin slujirea lui Samuel, pocăința de la Mitpa și cererea fatidică pentru un rege. Claritatea sa arminiană ne amintește că harul cooperează cu inimile ascultătoare în timp ce alegerile umane poartă consecințe durabile. Ascultăm cu reverență, gata să primim atât avertisment cât și speranță din aceeași istorie sfântă care a modelat încrederea metodismului timpuriu în Scriptură și răspunsul liber la Dumnezeu.
Citește
Citire
Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim 1 Samuel capitolele 7 și 8. Auzim cum Domnul răspunde mijlocirii lui Samuel, restaurează hotarele lui Israel și apoi consemnează cererea poporului pentru un rege. Citim încet, observând contrastul dintre pocăința smerită și dorința de a fi ca neamurile. Îngăduim Duhului să cerceteze afecțiunile noastre pe măsură ce povestea antică se desfășoară.
Studiu
Whedon deschide narațiunea eliberării marcând lunga tăcere și lucrările ascunse ale lui Samuel.
Versetul 2. MAREA ELIBERARE ȘI REFORMA SUB SAMUEL, 1 Samuel 7:2-17. 2. Douăzeci de ani O perioadă de tăcere în istoria lui Israel. Ce evenimente notabile au avut loc și ce a făcut Samuel în acești douăzeci de ani sunt în mare parte chestiuni de presupunere. Unii presupun că această perioadă a fost aproape simultană cu cei douăzeci de ani ai judecătoriei lui Samson. Judecători 15:20. Această opinie nu pretinde nicio dovadă certă în textul biblic; doar este probabil ca cei patruzeci de ani de asuprire filisteană (Judecători 13:1) din care Samson a început să elibereze pe Israel să fie aceeași asuprire care a fost complet îndepărtată prin instrumentul lui Samuel, așa cum este consemnat în acest capitol. Autoritatea lui Samson ca judecător a fost limitată la sud-vestul lui Israel și probabil nu a intrat niciodată în contact cu cea a lui Eli sau Samuel. Nu există nimic care să contrazică presupunerea că doi sau mai mulți judecători în Israel au fost contemporani.El prezintă apoi cuvântul oportun al lui Samuel care transformă bocetul în reformă decisivă.
Versetul 3. 3. Samuel a vorbit Cuvintele sale de avertizare și mustrare fuseseră probabil instrumentale în cauzarea bocetului după Domnul tocmai menționat. La arătarea semnelor potrivite de pocăință și umilire, el iese să-i conducă în marea lucrare a reformei.Whedon consemnează apoi răspunsul tunător al Domnului la mijlocirea profetului la Mitpa.
Versetul 10. 10. Domnul a tunat cu un tunet mare Mai degrabă, cu un glas mare. Astfel în zilele lui Samuel s-a împlinit profeția Anei. 1 Samuel 2:10. Compară de asemenea referințele marginale. Această minune uimitoare a fost înfăptuită ca răspuns la rugăciunea lui Samuel și a fost o confirmare a cuvintelor sale către Israel așa cum sunt consemnate în 1 Samuel 7:3. A arătat, de asemenea, că Iehova exodului era încă puternic să-și mântuiască poporul și să-și încurce dușmanii.
Considerați
Considerare
Whedon cântărește întrebările constituționale mai profunde din spatele cererii lui Israel pentru monarhie.
Dar au existat motive mai profunde, deși mai îndepărtate, pentru o modificare, chiar o revoluție în forma guvernării israelite. Nu înțelegem că a fost scopul sau dorința lui Iehova ca poporul Său să fie guvernat permanent de o clasă de conducători ca judecătorii, care nu aveau autoritate constituțională asupra tuturor semințiilor. Acești ofițeri, așa cum am arătat în Introducerea la Cartea Judecătorilor, erau miniștri extraordinari, ridicați prin providența specială a lui Dumnezeu pentru a face față urgențelor existente, dar nu formau nicio parte permanentă a mecanismului guvernării ebraice așa cum era contemplat în Legile lui Moise. Legea nu prescria nicio formă specifică de guvernare, dar era plină de principii sugestive, care ar fi trebuit să îndrume poporul cu mult înainte de vremea lui Samuel spre adoptarea unei constituții care să le fi asigurat unitatea națională.El expune în final ingratitudinea care a transformat o dorință legitimă în respingerea Domnului.
Moise făcuse prevedere în Lege (Deuteronom 17:14-20) pentru numirea și îndrumarea unui rege în Israel, dacă poporul ar alege să stabilească o monarhie. Așa că nu trebuie să-i învinuim pe acești bătrâni pentru alegerea unei forme monarhice de guvernare, căci ei ar fi putut deduce în mod natural din profețiile antice că Dumnezeu intenționa ca o monarhie să se ridice în Israel. Păcatul lor în a cere un rege trebuie văzut în spiritul de nemulțumire cu care au cerut și în reflectarea implicită asupra milei și grijii lui Iehova în a ridica pentru ei eliberatori când erau pe cale să se scufunde sub asuprirea amară a puterilor străine. Pentru această ingratitudine culpabilă și tendința lor spre obiceiuri păgânești, manifestă în cererea pentru un rege ca toate neamurile, Iehova, cu motiv abundent, a declarat (1 Samuel 8:7): „Ei M-au respins”.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea a precedat un sezon de pregătire liniștită o lucrare clară a lui Dumnezeu? 2. Cum ar putea afecțiunea persistentă pentru tiparele lumești să-L întristeze încă pe Domnul care singur este Rege? 3. Ce semne de pocăință autentică ne invită Duhul să le aducem înaintea Lui astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv al oștirilor, care ai răspuns lui Samuel cu tunet și Ți-ai restaurat poporul, dă-ne pocăință și credință asemenea. Ferește-ne de orice dorință de a fi ca neamurile din jurul nostru. Formează în noi o inimă voitoare sub singura Ta domnie, ca să umblăm în libertatea Duhului Tău și ascultarea Cuvântului Tău. Ridică conducători după inima Ta și lasă mâna Ta să rămână peste Biserica Ta în toate zilele noastre. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →