← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Judecători

Când o generație nu L-a cunoscut pe Domnul: Ciclul apostaziei și judecătorii pe care Dumnezeu i-a ridicat

Judecători 1-2Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)18 min
Deschidere
Iosua este înmormântat, și odată cu el, pentru o vreme, memoria lui Dumnezeu. Se ridică o nouă generație care nu a văzut despărțirea Iordanului și uită de Domnul și de lucrările Sale. Fericitul Teodoret de Cir — sobrul antiohian care totuși citește Istoriile spre Hristos — deschide cartea Judecătorilor scoțând lecția din acest trist început. Cucerirea este neterminată; Israel locuiește printre cananeeni, se căsătorește cu ei și prin aceste căsătorii bea idolatrie, slujind baalilor și aștartelor. Teodoret citește în aceasta o lecție statornică despre greutatea conducerii și urmărește roata care se învârtește prin toată cartea: poporul cade; Dumnezeu îl dă prădătorilor; în necazul lor strigă; iar Dumnezeu, în milă, ridică un judecător — un eliberator — și este El Însuși cu acel judecător ca să-i mântuiască. Apoi judecătorul moare și ei se întorc, mai răi decât părinții lor. Biserica citește această ridicare a eliberatorilor ca o lungă profeție a singurului adevărat Eliberator, Hristos, care singur frânge roata: judecătorii au mântuit pentru o generație și au murit, dar Cel care a fost ridicat pentru noi nu mai moare.
Citește

Citire

Citește Judecători 1–2 — după moartea lui Iosua cucerirea rămâne neterminată, iar Israel locuiește printre cananeenii care au rămas. Atunci 's-a ridicat o altă generație după ei, care nu L-a cunoscut pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel'. Îngerul Domnului vine la Bochim și mustră poporul: pentru că nu au ascultat glasul Său, neamurile vor fi 'ca niște spini în coastele voastre, iar dumnezeii lor vor fi o cursă pentru voi'. Poporul plânge. Iar ciclul începe: 'fiii lui Israel au făcut rău înaintea Domnului și au slujit baalilor… și L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor'. Astfel 'Domnul a ridicat judecători care i-au izbăvit din mâna celor ce îi jefuiau'; 'și când Domnul le ridica judecători, Domnul era cu judecătorul și îi izbăvea din mâna vrăjmașilor lor în toate zilele judecătorului'. Totuși 'când judecătorul murea… se întorceau și se stricau mai rău decât părinții lor, urmând alți dumnezei'.
Studiu
Teodoret începe cu rădăcina nenorocirii: o generație care a crescut după minuni și nu L-a cunoscut niciodată pe Cel care le-a lucrat. Așezat printre neamurile cruțate, Israel s-a legat de ele prin căsătorie și a luat parte la idolatrie — s-a ridicat o altă generație care nu L-a cunoscut pe Domnul sau lucrarea pe care o făcuse El pentru Israel. Din aceasta ridică lecția cârmuitoare a cărții, greutatea pe care o pun conducătorii asupra celor conduși: Învățăm din aceasta cât de mult folosește supușilor evlavia conducătorilor, cât de mult le dăunează anarhia și iarăși cât de vătămătoare este stăpânirea celor răi. Și arată spre însăși structura istorisirii ca învățător, scrisă ca să întipărească lecția: Această istorie învață de asemenea aceeași lecție. Aici este pusă la vedere metoda antiohianului — el citește șirul simplu al uitării, al certării, al strigătului și al izbăvirii și lasă acest șir să predice ce se întâmplă cu un popor care uită lucrările lui Dumnezeu și ce milă încă îl atinge când este condus înapoi spre El.
Considerați

Considerare

Citirea lui Teodoret preface tristețea Judecătorilor în nădejde, căci roata pe care o descrie — păcat, robie, strigăt, izbăvire, recădere — este pedagogia răbdătoare a unui Dumnezeu care nu-și părăsește poporul. Observă ce spune istoria despre fiecare judecător: Domnul era cu el și a izbăvit pe Israel în toate zilele acelui judecător. Izbăvirea era reală, dar mărginită de o viață muritoare; când judecătorul murea, robia putea reveni. Astfel eliberatorii din Judecători sunt o lungă profeție scrisă în viețile unor oameni muritori, arătând dincolo de ei spre singurul Eliberator care nu moare. Otniel și Ehud și Debora și Ghedeon mântuiesc pentru o generație; Hristos, ridicat ca să răscumpere neamul omenesc întreg, mântuiește pentru totdeauna, 'pururea viu ca să mijlocească'. Iar cuvântul îngerului la Bochim — că dumnezeii neluptați vor deveni cursă — este desființat în El: unde vechiul Israel a lăsat idolii neamurilor să devină spini în coasta sa, noul Israel este trimis printre toate neamurile nu ca să fie prins în cursă, ci ca să le aducă acasă, adunând într-un singur Trup chiar popoarele de care Israel se temea odinioară. Deschiderea fără conducător și uitătoare a Judecătorilor devine astfel temelia întunecată pe care strălucirea adevăratului Judecător și Eliberator se vede și mai limpede.
Răspunde

Răspuns

Începe de unde începe Teodoret: cu memoria. Tragedia Judecătorilor se învârte în jurul unei generații care 'nu L-a cunoscut pe Domnul sau lucrarea pe care o făcuse El'. Uitarea este primul pas al oricărei căderi; rar renunțăm la Dumnezeu — pur și simplu încetăm să ne amintim lucrările Sale, iar Dumnezeul neamintit devine curând un străin, iar străinul este curând înlocuit. Așa că fă din aducere-aminte o rânduială: ține vie în sufletul tău și transmite copiilor tăi lucrările pe care le-a făcut Domnul, ca să nu se ridice o generație care să nu le cunoască. Învață de asemenea lecția despre conducători și aplic-o mai întâi ție însuți — peste tot ce ți-a încredințat Domnul, o casă, o clasă, o îndeletnicire, evlavia sau neevlavia ta va deveni, într-o anumită măsură, a lor. Iar când te afli prins în roată, așezat într-o robie pe care ți-ai făcut-o singur, fă ce a făcut Israel: strigă. Căci Dumnezeul care a ridicat judecători L-a ridicat pentru noi pe adevăratul Eliberator, care este cu poporul Său nu pentru o viață muritoare, ci în veci. Întoarce-te la El înainte de următoarea recădere și lasă ciclul uitării să fie frânt în tine de Cel care nu uită niciodată.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care în zilele judecătorilor nu ai părăsit poporul Tău uitător, ci când a strigat în robia sa ai ridicat eliberatori și ai fost Tu Însuți cu ei ca să mântuiești: miluiește-mă pe mine, care uit atât de lesne lucrările pe care le-ai făcut. Scrie pe inima mea memoria binefacerilor Tale, ca să nu se ridice în mine nicio generație care să nu Te cunoască; și fă-mă un iconom credincios al tuturor celor ce mi-ai încredințat, cârmuindu-le spre Tine și niciodată departe de Tine. Când sunt prins în vechea roată a uitării și a căderii, dă-mi har să strig către Tine și să mă întorc înainte de a mă strica mai rău decât părinții mei. Căci ai ridicat pentru noi nu un eliberator care moare și ne părăsește, ci pe Fiul Tău, adevăratul Judecător și Eliberator, care își mântuiește poporul pentru totdeauna. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, veșnicul nostru Eliberator, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →