Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Arderile de tot și jertfele de mâncare: umbre ale predării totale
Deschidere
Cartea lui Stephen N. Haskell 'The Cross and Its Shadow' deschide slujbele sanctuarului din Levitic cu lumină vie. În capitolele unu și doi arderea de tot și jertfa de mâncare stau ca umbre gemene ale consacrării perfecte a lui Hristos și ale răspunsului credinciosului. Haskell arată cum fiecare detaliu al altarului și al preotului indică dincolo de curtea tabernacolului spre sanctuarul ceresc unde Isus slujește propria Sa viață. Lecția ne invită să urmărim aceste tipuri până când se odihnesc în substanță — Hristos dreptatea noastră — și să ne prezentăm pe noi înșine ca jertfe vii datorită ofertei Sale o singură dată pentru totdeauna.
Citește
Întoarce-te acum la capitolele de început ale Leviticului. Citește încet capitolele unu și doi, observând arderea de tot care se înalță în întregime în foc și jertfa de mâncare din făină, untdelemn și tămâie prezentată alături. Lasă expresiile repetate 'miros plăcut' și 'preasfânt' să zăbovească în timp ce îți imaginezi preotul și altarul, apoi ridică-ți ochii spre Marele Preot și altarul ceresc unde aceste umbre își găsesc substanța.
Studiu
Studiază
Haskell începe de la Eden și merge la Sinai, arătând cum arderea de tot a fost centralizată la sanctuar:
Arderea de tot și-a avut originea la poarta grădinii Edenului și s-a extins până la cruce; și nu-și va pierde niciodată semnificația atâta timp cât omenirea este supusă ispitei și păcatului. Întreaga jertfă a fost pusă pe altar și arsă, închipuind nu numai lepădarea păcatului, ci și consacrarea întregii vieți în slujba lui Dumnezeu. Oriunde poporul lui Dumnezeu a locuit în timpul epocii patriarhale, altare simple de piatră au fost ridicate, pe care să-și aducă arderile de tot. După lunga perioadă de robie egipteană, Israel era atât de înclinat spre idolatrie încât Domnul a poruncit să se construiască altarul de aramă în curtea tabernacolului, și în loc ca arderile de tot să fie aduse oriunde de către capul familiei, ele erau aduse la sanctuar și oferite de preoții rânduiți de Dumnezeu. Au existat ocazii speciale când arderile de tot au fost aduse în alte locuri decât sanctuarul, ca jertfa adusă de David pe aria lui Ornan și jertfa memorabilă adusă de Ilie pe muntele Carmel.El povestește apoi victoriile care au urmat arderilor de tot și apasă chemarea de a prezenta trupuri vii:
Relatările despre arderile de tot din Biblie sunt o istorie a unor victorii minunate când persoane s-au apropiat de Dumnezeu lepădându-și păcatele și predându-și viețile și tot ce aveau slujbei Domnului. Marea încercare a credinței lui Avraam a fost o ardere de tot pe muntele Moria. Victoriile minunate ale lui Ghedeon au început de la arderile de tot aduse înaintea Domnului când el, prin acele jertfe, a arătat că s-a predat cu totul Domnului ca să fie mistuit pe altar așa cum a poruncit Domnul. Arderea de tot a fost un tip al consacrării depline care trebuie să vină în fiecare viață pe care Dumnezeu o poate folosi spre slava Sa. Pavel a îndemnat la împlinirea antitipului în următoarele cuvinte: 'Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi slujirea voastră duhovnicească.' Ofranda celui mai scump animal nu era decât o urâciune pentru Domnul dacă nu era însoțită de predarea inimii și a vieții celui ce o aducea.Trecând la capitolul al doilea, Haskell introduce jertfa de mâncare și ingredientele ei ca a doua mare diviziune a jertfelor:
Daniel a profețit că Hristos va 'face să înceteze jertfa și darul'. Aici se face referire la cele două mari diviziuni ale jertfelor: jertfe cu sânge și jertfe fără sânge. Jertfele de mâncare aparțineau ultimei clase. Nu era nici carne nici sânge în jertfa de mâncare. Sensul original al cuvântului 'mâncare' așa cum a fost folosit prima dată în Biblie este 'hrană'; și în acest sens este folosit termenul în legătură cu această jertfă. Jertfa de mâncare consta din făină, untdelemn și tămâie. În unele cazuri făina era coaptă în turte nedospite sau în pesmeți înainte de a fi adusă. Pâinea jertfei de mâncare nu trebuia făcută niciodată cu aluat. Fiecare jertfă de mâncare era asezonată cu sare. Această jertfă era numită 'un lucru preasfânt dintre jertfele Domnului aduse prin foc'. Nu era îngăduit aluat sau miere în niciuna din jertfele de mâncare; căci aluatul însemna 'răutate și viclenie', iar mierea se acrește și duce la fermentare. Calitățile sării sunt direct opuse. Sarea îndepărtează și previne stricăciunea; ea este de asemenea un simbol al prieteniei.În cele din urmă el leagă cele două jertfe, arătând că consacrarea urmează iertării:
Această jertfă era întotdeauna prezentată împreună cu vreo jertfă animală, arătând astfel legătura dintre iertarea păcatului și consacrarea Domnului. Este după ce păcatele unei persoane sunt iertate că ea pune totul pe altar ca să fie mistuit în slujba lui Dumnezeu. În jertfa de mâncare, ca și în jertfa pentru păcat, s-a făcut prevedere pentru săraci.
Considerați
Cugetă
Haskell așază tipul lângă gloriosul său antitip în Hristos:
ANTITIP Efes. 5:2. Hristos S-a dat pe Sine pentru noi 'o jertfă și un sacrificiu lui Dumnezeu pentru unEl zăbovește asupra jertfei de mâncare a primelor roade pentru a dezvălui suferința și autodedicarea lui Isus:
Astfel a fost risipită singura umanitate curată care a umblat vreodată pe câmpiile pământului timp de treizeci și trei de ani de căldura mâniei pe care nu o meritase niciodată. În timp ce asculta zi și noapte, cu tot sufletul și puterea Sa, arzătoarea mânie a lui Dumnezeu îi usca trupul. 'Bătută din spice pline' reprezintă vânătăile și loviturile prin care a fost pregătit pentru altar. 'Măcar că era Fiu, a învățat ascultarea prin cele ce a suferit.' Este după această pregătire că El este o jertfă de mâncare desăvârșită, deplin dedicat, trup și substanță, Domnului. 'În toate acestea El este 'Pârga', arătând că mulți alții vor urma. El este pârga, apoi toți cei ce sunt ai Lui în același fel. Trebuie să fim asemenea lui Isus în toate lucrurile; și aici ni se învață că trebuie să fim asemenea Lui în autodedicare — lepădare de sine. Trebuie să-L mulțumim pe Tatăl; așa cum ne-a lăsat pildă, zicând: 'Fac totdeauna ce-I este plăcut', chiar sub cerul cel mai negru.' Jertfa de mâncare a închipuit predarea deplină a tot ce avem și tot ce suntem Domnului.
Răspunde
1. Unde în viața mea mă invită Domnul la o predare mai deplină care să se potrivească arderii de tot?
2. Cum mă încurajează jertfa zilnică de mâncare a primelor roade să aduc Domnului provizia mea obișnuită cu sare și tămâie?
3. În ce fel practic pot să-mi amintesc astăzi că iertarea deschide întotdeauna calea spre consacrare?
Roagă-te
Părinte milostiv, mulțumim Ție pentru umbrele care ne-au condus la Hristos. Te lăudăm că arderea de tot și-a găsit substanța în Isus, care S-a dat pe Sine o jertfă și un miros plăcut. Umple inimile noastre cu aceeași dragoste care L-a trimis la altar. Învață-ne să punem fiecare facultate și posesiune pe acel altar în fiecare dimineață și seară, asezonate cu sarea legământului Tău. Fie ca mireasma unei vieți predate să se înalțe din inimile noastre spre tronul Tău, și să umblăm astăzi în libertatea evangheliei, îndreptățiți și păstrați numai prin credință. În numele Marelui nostru Preot ceresc ne rugăm, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →