Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 1 — cu Barnes
Deschidere
În tradiția exegetică clară a teologiei prezbiteriene americane, ne îndreptăm astăzi spre Notele asupra Bibliei ale lui Albert Barnes pentru un studiu concentrat asupra capitolului 1 din Epistola către Evrei. Expunerea atentă a lui Barnes subliniază demnitatea covârșitoare a Fiului lui Dumnezeu și autoritatea unică a revelației finale date în El. Tratarea sa îi invită pe credincioși să se apropie de text cu reverență și să cântărească pretențiile lui Hristos în raport cu orice cuvânt anterior din cer. Pe măsură ce îi urmăm analiza, ni se reamintește că Evanghelia se întemeiază pe persoana și lucrarea Fiului veșnic care a vorbit în aceste zile de pe urmă. Duhul să ne dăruiască inimi atente pe când ascultăm Cuvântul prin acest călăuzitor de încredere.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 1 din Epistola către Evrei într-un duh de așteptare liniștită. Ascultați contrastul inițial dintre numeroasele revelații fragmentare din timpurile de odinioară și cuvântul unic, culminant, rostit de Fiul. Observați titlurile și lucrările maiestuoase atribuite Celui care susține toate lucrurile și care a șezut la dreapta Măreției în înălțimi. Citiți încet, îngăduind fiecărei declarații a superiorității Sale față de îngeri și profeți să se așeze în inimă. Cereți Domnului să vă deschidă urechile la glasul care încă vorbește din cer.
Studiu
Barnes deschide expunerea observând modul distinctiv în care începe epistola.
Versetul 1. Dumnezeu, care în timpuri felurite - Începutul acestei Epistole diferă de toate celelalte pe care le-a scris Pavel. În fiecare alt caz el anunță mai întâi numele său și numele bisericii sau al persoanei căreia i-a scris. În privința motivului pentru care variază aici de la acest obicei, vezi introducerea, secțiunea 3. Aceasta începe cu recunoașterea deplină a credinței sale că Dumnezeu a făcut revelații importante în timpurile trecute, dar că acum El și-a comunicat voia într-un mod care le cerea mai ales atenția. Această vestire era de o importanță deosebită aici. El scria celor care fuseseră crescuți în credința deplină a adevărurilor învățate de profeți.El examinează apoi afirmația că Dumnezeu a vorbit nouă prin Fiul Său în aceste zile de pe urmă.
A vorbit nouă - Cuvântul „nouă” aici nu implică în mod necesar că scriitorul Epistolei L-a auzit de fapt pe El sau că cei cărora li s-a scris Epistola L-au auzit. Înseamnă că Dumnezeu și-a comunicat acum voia omului prin Fiul Său. Se poate spune cu deplină îndreptățire că Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Său, deși nu L-am auzit sau văzut personal. Avem ceea ce El a rostit și a făcut să fie consemnat pentru călăuzirea noastră. Prin Fiul Său - Titlul dat în mod obișnuit Domnului Isus, ca exprimând relația Sa unică cu Dumnezeu. El era înțeles de iudei ca denotând egalitatea cu Dumnezeu (note, Ioan 5:18; compară Ioan 10:33, Ioan 10:36) și este folosit cu o astfel de referință aici. Vezi notele la Romani 1:4, unde sensul expresiei „Fiul lui Dumnezeu” este pe deplin analizat.Barnes desfășoară apoi descrierea Fiului ca strălucire a slavei Tatălui.
Versetul 3. El, fiind strălucirea slavei Sale - Acest verset este menit să arate demnitatea și rangul înălțat al Fiului lui Dumnezeu și este extrem de important pentru o vedere corectă a Răscumpărătorului. Fiecare cuvânt folosit este de mare importanță și trebuie înțeles clar pentru o înțelegere corectă a pasajului. Mai întâi, în ce mod se referă la Răscumpărător? La natura Sa divină? La modul existenței Sale înainte de a fi întrupat? Sau la El așa cum S-a arătat pe pământ? Cei mai mulți dintre comentatorii antici au presupus că se referă la demnitatea Sa divină înainte de a deveni întrupat și continuă să argumenteze pe baza acelei presupuneri despre modul existenței divine. Soluția adevărată mi se pare a fi că se referă la El ca întrupat, dar are totuși referință la El ca „Fiul lui Dumnezeu” întrupat. Se referă la El ca Mediator, dar nu pur și simplu sau în principal ca om.
Considerați
Considerare
Barnes subliniază concluzia că pasajul descrie pe Fiul întrupat în demnitatea Sa divină.
Se referă mai degrabă la El ca divin - astfel, în întruparea Sa, fiind strălucirea slavei divine și chipul exprimat al lui Dumnezeu. Că aceasta este vederea corectă este evident, cred, din întreaga desfășurare a pasajului. Direcția argumentului este de a arăta demnitatea Sa așa cum „ne-a vorbit” Evrei 1:1, și nu în perioada anterioară întrupării Sale. Este de a arăta pretențiile Sale la venerația noastră ca trimis de Dumnezeu - ultimul și cel mai mare dintre mesagerii pe care Dumnezeu i-a trimis omului. Dar, atunci, este o descriere a Lui „așa cum este de fapt” - Fiul lui Dumnezeu întrupat; egalul Tatălui în carne omenească; și aceasta îl determină pe scriitor să insiste asupra caracterului Său divin și să argumenteze din acesta; Evrei 1:8, Evrei 1:10-12. Nu am nicio îndoială, așadar, că această descriere se referă la natura Sa divină, dar este natura divină așa cum apare în carne omenească.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează caracterul final al Cuvântului lui Dumnezeu în Fiul modul în care primești Scriptura în fiecare zi? În ce feluri provoacă strălucirea slavei lui Hristos orice vedere mai mică a persoanei Sale? Unde ai putea fi ispitit să tratezi revelațiile anterioare ca egale în autoritate cu cuvântul rostit de Fiul?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, Te lăudăm că ai vorbit Cuvântul Tău cel din urmă și desăvârșit în Fiul Tău, strălucirea slavei Tale și chipul exact al ființei Tale. Prin Duhul Tău, deschide inimile noastre ca să luăm aminte la glasul Lui mai presus de orice alt cuvânt și să ne ațintim privirile asupra lui Isus ca moștenitor al tuturor lucrurilor, ca să ne închinăm numai Lui și să ne ținem cu statornicie de Evanghelie până la sfârșit. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →