← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Facerea 11-12 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)

Geneza 11-12Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
În desfășurarea istoriei mântuirii Domnul permite mândriei omenești să atingă culmea pe câmpia Șinear înainte de a împrăștia națiunile și apoi de a aduna o familie la Sine. Facerea 11 consemnează încercarea de a construi un turn al cărui vârf ar atinge cerurile, un act care încurcă vorbirea și împrăștie popoarele pe pământ. Imediat după aceea textul sacru își îngustează privirea asupra liniei lui Sem și ajunge la Avram pe care Dumnezeu îl cheamă din Ur și mai târziu din Haran. Această mișcare de la confuzia universală la alegerea particulară pregătește legământul care va cuprinde într-o zi fiecare limbă. Biserica citește aceste capitole în lumina nașterii sale la Rusalii când același Duh care a împărțit limbile la Babilon începe să le unească din nou în unicul Trup al lui Hristos. Plecarea ascultătoare a lui Avram devine modelul fiecărei călătorii sacramentale prin care credincioșii părăsesc cetatea omului pentru cetatea al cărei arhitect și făcător este Dumnezeu.
Citește

Citire

Citiți Facerea 11 și 12 cu încetineală ascultând contrastul dintre ziditorii care spun 'să ne facem un nume' și omul care primește un nume de la Dumnezeu. Observați cum împrăștierea popoarelor urmează construcției mândre și cum făgăduința de pământ urmași și binecuvântare este rostită asupra lui Avram în capitolul imediat următor. Luați aminte la mișcarea repetată de a ieși altarele ridicate și încercările care pun imediat la încercare cuvântul dat. Aceste două capitole împreună prezintă atât rana dezbinării cât și primul remediu al alegerii.
Studiu
Povestirea se deschide cu întreg pământul posedând încă o singură limbă după potop. Poporul se așază pe câmpia Șinear și hotărăște să zidească o cetate și un turn al cărui vârf va atinge cerul asigurându-și astfel un nume și prevenind împrăștierea. Proiectul lor nu este doar arhitectural; este o încercare de a uzurpa prerogativa dumnezeiască și de a stabili slava omenească în afara Creatorului. Domnul coboară să vadă lucrarea și le încurcă vorbirea astfel încât să nu se mai poată înțelege unii pe alții. Locul primește numele Babilon iar familiile sunt împrăștiate pe fața pământului. Imediat textul oferă linia genealogică de la Sem la Terah și fiii săi situându-l pe Avram în povestea continuă a făgăduinței. În acest punct Domnul vorbește direct lui Avram poruncindu-i să părăsească țara rudenia și casa tatălui său pentru un pământ ce îi va fi arătat. Făgăduințele care urmează — urmași numeroși un nume mare și binecuvântare pentru toate familiile pământului — constituie prima articulare explicită a legământului care va modela pe Israel și prin Israel Biserica. Avram pleacă așa cum i s-a spus luând cu el pe Sarai și pe Lot. Ajungând în pământul Canaan zidește un altar la Sihem și altul între Betel și Ai marcând teritoriul cu închinare. O foamete îl alungă pe Avram în Egipt unde frumusețea Sarai o pune în casa lui Faraon. Domnul lovește casa lui Faraon până când Sarai este restituită iar Avram se întoarce în Negheb mai bogat decât înainte. De-a lungul acestor evenimente tradiția percepe tiparul alegerii: Dumnezeu alege un om își încearcă credința prin strămutare și primejdie și începe să formeze un popor a cărui închinare va aduna într-o zi națiunile împrăștiate. Confuzia limbilor la Babilon nu este cuvântul final; este preludiul necesar al chemării care va inversa dezbinarea prin ascultarea credinței.
Considerați

Considerare

Același Domn care i-a împrăștiat pe ziditori la Babilon trimite mai târziu Duhul la Rusalii astfel încât fiecare neam aude lucrările mărețe ale lui Dumnezeu în limba sa. Plecarea lui Avram din Ur prefigurează ieșirea Bisericii din lume prin apele botezului și pelerinajul ei continuu spre Ierusalimul ceresc. Altarele pe care le ridică anticipează altarul euharistic unde copiii împrăștiți ai lui Dumnezeu sunt adunați într-un singur trup. Făgăduința că toate familiile pământului vor fi binecuvântate în Avram își atinge plinătatea când Fiul Mariei adevărata sămânță a lui Avraam își întinde brațele pe cruce și atrage la Sine pe toți oamenii. În liturgie Biserica citește deci aceste capitole în anotimpuri care subliniază legământul și misiunea invitând credincioșii să recunoască propria chemare de a părăsi orice turn al autosuficienței și de a umbla prin credință spre pământul făgăduinței.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră zilnică sunteți ispitiți să vă construiți un nume pentru voi înșivă mai degrabă decât să primiți numele dat la botez? Cum vă invită amintirea altarelor lui Avram să marcați locurile obișnuite cu rugăciune și închinare? În ce fel concret vă cere Domnul astăzi să părăsiți o siguranță familiară astfel încât binecuvântarea Sa să ajungă la alții prin ascultarea voastră?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne care ai încurcat pe cei mândri la Babilon și l-ai chemat pe Avram să umble înaintea Ta în credință privește spre Biserica Ta adunată din fiecare neam. Vindecă dezbinările care încă rănesc familia omenească și adună-ne din nou la altarul unde Fiul Tău se oferă pe Sine. Dă-ne ascultarea lui Avram ca părăsind orice turn al propriilor noastre făuriri să călătorim spre pământul pe care l-ai pregătit. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria maica noului legământ întărește nădejdea noastră în făgăduințele rostite lui Avraam și împlinite în Hristos. Ție Părinte prin același Hristos Domnul nostru în unitatea Duhului Sfânt fie slavă și cinste acum și pururea. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.