← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 11-12 — cu Ioan Calvin

Iosua 11-12Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la comentariul lui Ioan Calvin despre capitolele 11 și 12 din Iosua, unde marele Reformator urmărește mâna constantă a lui Dumnezeu care călăuzește Israelul printr-o serie de bătălii decisive. Calvin arată cum Domnul temperează temerile poporului Său, împlinește promisiuni străvechi și dirijează fiecare victorie conform cuvântului Său suveran. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să vedem același Dumnezeu credincios la lucru în viețile noastre, antrenându-ne pentru încredere și ascultare. Expunerea atentă a lui Calvin ne amintește că fiecare cucerire începe și se termină cu inițiativa Domnului. Lăsați-vă perspectivele sale să ne atragă mai adânc în mărturia Scripturii despre grija divină și credincioșia umană.
Citește

Citire

Așezați-vă într-un loc liniștit și citiți capitolele 11 și 12 din Iosua încet. Observați victoriile repetate, listele regilor înfrânți și consemnarea clară că Domnul a dat țara. Lăsați narațiunea să vă amintească de credincioșia lui Dumnezeu față de promisiunile Sale. În timp ce citiți, cereți Duhului să vă pregătească inima pentru reflecțiile lui Calvin despre modul în care aceste evenimente arată atât suveranitatea divină, cât și responsabilitatea umană.
Studiu
Calvin începe prin a reflecta asupra noii alianțe formate împotriva lui Israel. 1. Și s-a întâmplat când Iabin, etc. În această nouă alianță avem de asemenea o manifestare strălucită a grijii mai mult decât părintești a lui Dumnezeu, care îndepărtează primejdiile de la poporul Său și, de asemenea, ajută slăbiciunea lor prin bunătate și îngăduință. Dacă Iabin, împreună cu confederații despre care se face acum mențiune, s-ar fi declarat deschis aliat al regilor vecini, un război mult mai formidabil ar fi izbucnit împotriva israeliților și o mai mare solicitudine și anxietate ar fi cuprins mințile lor. Ar fi fost, într-adevăr, ușor pentru Domnul, atât să pună toate forțele lor deodată pe fugă, cât și să risipească toată frica și groaza de ei. El nu a vrut, totuși, să-și apese dincolo de măsură propriul popor, care era altfel slab, ca nu cumva numărul excesiv al dușmanului să-i lovească cu teroare și să-i împingă la disperare. De aceea a ținut multe națiuni, al căror interes era să fi alergat în grabă la arme, într-o stare de letargie și uimire, până când poporul ales a fost însuflețit de victorii semnalate, pentru a purta războaiele care mai rămâneau. Ei jefuiesc și devastează un teritoriu mare și îl lasă lipsit de locuitori și lipsit de resurse. Niciuna dintre puterile vecine, care urmau mai târziu să acționeze ofensiv, nu face cea mai mică mișcare. Israeliții își revăd soțiile și copiii în siguranță. Când au adunat curaj și au fost gata pentru un nou război, brusc apare o armată foarte mare, compusă din națiuni diferite, care până atunci, rămânând liniștite, oferiseră ocazie pentru victorie. Venirea lor astfel înainte la o perioadă mai târzie a fost ca și cum ar fi intrat într-un armistițiu. Astfel, Dumnezeu nu numai că a luptat pentru poporul Său ales, dar, împărțind dușmanul, le-a sporit puterea de multe ori. Calvin se îndreaptă apoi spre încurajarea Domnului către Iosua înainte de bătălie. 6. Și Domnul a zis lui Iosua, etc. Cu cât era mai mare osteneala și dificultatea de a distruge o armată atât de numeroasă și atât de bine echipată, cu atât era mai necesar să le insufle o nouă încredere. Domnul, prin urmare, apare slujitorului Său Iosua și promite același succes pe care i-l dăduse anterior în mai multe ocazii. Trebuie observat cu atenție că ori de câte ori El repetă promisiunile Sale, oamenilor li se amintește de uitarea lor, sau de lenevia lor, sau de nestatornicia lor. Căci dacă credinței nu i se dă din când în când o nouă hrană, ea leșină și se îndepărtează imediat. [111] Și totuși, o asemenea este fastidiozitatea noastră perversă, încât să auzi același lucru de două ori este de obicei simțit ca obositor. De aceea să învățăm, ori de câte ori suntem chemați să ne angajăm în noi lupte, să rechemăm amintirea promisiunilor divine, care pot corecta lâncezeala noastră sau ne pot trezi din lenevia noastră. Și mai ales să aplicăm ceea ce se spune aici în general la practica noastră zilnică; așa cum Domnul arată acum că ceea ce El declarase despre toate națiunile va fi în mod special sigur și stabil în ocazia prezentă. Despre distrugerea cetăților, Calvin scrie: 12. Și toate cetățile acelor regi, etc. După ce au pus pe fugă armata, au început să jefuiască și să pustiască țara și să ia și să dărâme cetățile. Din faptul că se spune că cetățile care au rămas întregi nu au fost arse, se poate deduce cu oarecare probabilitate că unele au fost luate prin forță și asalt și astfel rase. Hazor, singur, după ce asediul s-a încheiat și căldura luptei s-a răcit, a fost distrus prin foc, pentru că ținuse torța care aprinsese războiul. Dar, în conformitate cu explicația deja dată, se afirmă în mod repetat și mai clar în acest pasaj că Iosua nu a dat frâu liber pasiunii sale, când a ucis pe toți de la cel mai mic la cel mai mare. Căci acum există o declarație distinctă a ceea ce nu fusese încă exprimat, și anume că Iosua și-a îndeplinit cu credincioșie partea, împlinind totul ceea ce Domnul poruncise prin Moise. Este ca și cum și-ar fi pus mâinile la dispoziția lui Dumnezeu, când a distrus acele națiuni conform poruncii Sale. Și așa trebuie să ținem că, deși întreaga lume ne-ar condamna, este suficient să ne elibereze de orice vină faptul că avem autoritatea lui Dumnezeu. [114] Între timp, ni se cuvine să considerăm cu prudență ce cere vocația fiecărui om, ca nu cumva vreunul, dând licență zelului său, dorind să-l imite pe Iosua, să fie judecat crud și sângeros, mai degrabă decât un slujitor strict al lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Calvin leagă aceste evenimente de doctrina împietririi divine a celor reprobați. Acum apare cât de perfect consistente sunt cele două lucruri. Domnul i-a poruncit lui Moise să distrugă națiunile pe care le sortise pieirii; și El a deschis în consecință o cale pentru propriul Său decret când i-a împietrit pe cei reprobați. În primul rând, deci, stă voia lui Dumnezeu, care trebuie privită ca principala cauză. Căci văzând că nelegiuirea lor ajunsese la culme, El a hotărât să-i distrugă. Aceasta a fost originea poruncii date lui Moise, o poruncă care, totuși, ar fi eșuat în efectul ei dacă poporul ales nu ar fi fost înarmat să execute judecata divină, prin perversitatea și obstinația celor care urmau să fie distruși. Dumnezeu îi împietrește tocmai în acest scop, ca ei să se excludă singuri de la milă. [118] De aceea acea împietrire este numită lucrarea Sa, pentru că asigură împlinirea planului Său. Dacă s-ar încerca să se întunece o chestiune atât de clară de către cei care își închipuie că Dumnezeu doar privește din ceruri să vadă ce vor fi dispuși oamenii să facă și care nu pot suporta să creadă că inimile oamenilor sunt stăpânite de agenția Sa secretă, ce altceva afișează ei decât propria lor prezumție? Ei îi permit lui Dumnezeu doar o putere permisivă și, în acest fel, fac ca sfatul Său să depindă de plăcerea oamenilor. Dar ce spune Duhul? Că împietrirea vine de la Dumnezeu, care astfel îi precipită pe cei pe care intenționează să-i distrugă.
Răspunde

Răspuns

Cum subliniază Calvin accentul pe antrenamentul treptat al lui Dumnezeu al lui Israel vorbește despre perioadele în care te simți nepregătit pentru noi provocări? În ce feluri ar putea amintirea promisiunilor trecute ale lui Dumnezeu să-ți întărească ascultarea astăzi? Unde simți că Domnul te invită să-ți încrezi în suveranitatea Sa chiar și atunci când rezultatele par întârziate?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Suveran, care Ți-ai împlinit promisiunile legământului prin supunerea împăraților Canaanului și prin dăruirea odihnei lui Israel după Cuvântul Tău, dăruiește-ne harul de a ne odihni în grija Ta părintească atunci când apar noi dificultăți. Întărește-ne credința prin promisiunile împlinite în Hristos, ca să ascultăm de poruncile Tale fără rezervă, încrezându-ne că orice biruință este numai a Ta. Păzește-ne de prezumție și de disperare, ca să umblăm pe calea pe care Tu ai rânduit-o și să slăvim Numele Tău. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →