← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 47-48 — cu Matthew Henry

Isaia 47-48Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul atemporal al lui Matthew Henry despre Isaia 47–48 ne invită să urmărim lucrările drepte ale lui Dumnezeu cu Babilonul mândru. Prin expunerea atentă a lui Henry vedem atât avertisment cât și speranță: același Domn care judecă pe asupritor răscumpără și poporul Său. Pe măsură ce deschidem aceste capitole astăzi, Duhul să ne trezească inimile să ne temem de Domnul, să ne încredem în dreptatea Sa și să ne odihnim în Răscumpărătorul care încă își eliberează ai Săi.
Citește

Citire

Așază-ți inima și citește Isaia 47–48 cu încetineală. Ascultă verdictul Domnului împotriva Babilonului arogant și promisiunile Sale duioase către poporul Său. Lasă cuvintele să trezească atât uimire față de dreptatea divină cât și recunoștință pentru mila legământului.
Studiu
Henry începe prin a schița structura și scopul profeției împotriva Babilonului. Înțelepciunea Infinită ar fi putut rândui lucrurile astfel încât Israel să fie eliberat și totuși Babilonul să rămână nevătămat; dar dacă ei își vor împietri inimile și nu vor lăsa poporul să plece, trebuie să-și mulțumească lor înșiși că ruina lor este făcută să deschidă calea eliberării lui Israel. Acea ruină este aici, în acest capitol, larg prevestită, nu pentru a satisface un spirit de răzbunare în poporul lui Dumnezeu, care fusese tratat cu barbarie de ei, ci pentru a le încuraja credința și speranța cu privire la propria lor eliberare și pentru a fi un tip al căderii acelui mare dușman al Bisericii Noului Testament care, în Apocalipsă, poartă numele de 'Babilon'. În acest capitol avem, I. Măreția ruinei amenințate, că Babilonul va fi adus în țărână și făcut complet nenorocit, va cădea de la înălțimea prosperității în adâncul adversității, ver. 1-5. II. Păcatele care L-au provocat pe Dumnezeu să aducă această ruină asupra lor. 1. Cruzimea lor față de poporul lui Dumnezeu, ver. 6. 2. Mândria și securitatea lor carnală, ver. 7-9. 3. Încrederea în ei înșiși și disprețul față de Dumnezeu, ver. 10. 4. Folosirea artelor magice și dependența de descântece și vrăji, care vor fi atât de departe de a le folosi în vreun fel încât nu vor face decât să grăbească ruina lor, ver. 11-15. El continuă să examineze controversa lui Dumnezeu cu Babilonul. I. Controversa lui Dumnezeu cu Babilonul. Vom începe cu aceasta, căci acolo începe toată calamitatea; ea și-a făcut pe Dumnezeu dușman și atunci cine poate să-i fie prieten: Să știe că Judecătorul drept, căruia îi aparține răzbunarea, a spus (v. 3), Voi lua răzbunare. Ea L-a provocat pe Dumnezeu și va da socoteală pentru aceasta când măsura nelegiuirilor ei va fi plină. Vai de cei asupra cărora Dumnezeu vine să ia răzbunare; căci cine cunoaște puterea mâniei Sale și ce lucru înfricoșător este să cazi în mâinile Sale? Dacă ar fi un om ca noi care ar vrea să se răzbune pe noi, am putea spera să fim potriviți cu el, fie să scăpăm de el, fie să ne apărăm împotriva lui. Dar El spune: 'Nu voi întâlni cu tine ca un om, nu cu compasiunile unui om, ci voi fi pentru tine ca un leu și un leu tânăr' (Osea v. 14); sau, mai degrabă, nu cu puterea unui om, care este ușor de rezistat, ci cu puterea unui Dumnezeu, care nu poate fi rezistată. Nu cu dreptatea unui om, care poate fi mituită sau influențată sau îmblânzită de o milă prostească, ci cu dreptatea unui Dumnezeu, care este strictă și severă și nu poate fi niciodată evitată. Ca în iertarea celui pocăit, tot așa în pedepsirea celui nepocăit, El este Dumnezeu și nu om, Osea xi. 9. Henry explorează apoi temeiul particular al acestei controverse. II. Temeiul particular al acestei controverse. Suntem siguri că există o cauză pentru ea și este o cauză dreaptă; este răzbunarea templului Său (Ier. l. 28); este pentru violența făcută Sionului, Ier. li. 35. Dumnezeu va pleda cauza poporului Său împotriva lor. Este recunoscut (v. 6) că Dumnezeu, în mânie, i-a dat pe poporul Său în mâinile babilonienilor, i-a folosit pentru corectarea copiilor Săi și a pângărit prin ei moștenirea Sa, a lăsat poporul Său deosebit expus să sufere în comun cu restul națiunilor, a îngăduit păgânilor, care ar fi trebuit ținuți la distanță, să intre în sanctuarul Său și să pângărească templul Său, Ps. lxxix. 1. În aceasta Dumnezeu a fost drept; dar babilonienii au dus lucrurile prea departe și, când i-au avut în mâinile lor (bucurându-se să vadă un popor care fusese atât de mult în reputație pentru înțelepciune, sfințenie și onoare adus atât de jos), cu un spirit josnic și servil i-au călcat în picioare și nu le-au arătat milă, nici măcar acele instanțe comune de umanitate la care cei nenorociți au dreptul pur și simplu prin nenorocirea lor. I-au tratat cu barbarie și cu un aer de dispreț, ba chiar de mulțumire în calamitățile lor. Au fost aduși sub jug; dar, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, au pus jugul foarte greu, adăugând aflicțiune celor afliși. Ba chiar l-au pus pe cei bătrâni — bătrânii în ani, care erau trecuți de puterea de muncă și trebuiau să se prăbușească sub un jug pe care cei în puterea tinereții l-ar fi purtat ușor — bătrânii în funcție, aceia care fuseseră judecători și magistrați și persoane de prim rang. Și-au luat mândrie în a-i pune pe aceștia la cele mai umile și mai grele munci. Ieremia deplânge aceasta, că fețele bătrânilor nu au fost cinstite, Plâng. v. 12. Nimic nu aduce o ruină mai sigură sau mai dureroasă asupra niciunui popor decât cruzimea, mai ales față de Israelul lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Henry reflectează mai departe asupra mândriei și securității care au provocat judecata. Babilonul, acum sortit ruinei, este aici mustrat pe drept cu mândria, luxul și securitatea sa, în ziua prosperității sale, și încrederea pe care o avea în propria înțelepciune și prevedere și în special în prevestirile și sfaturile astrologilor. Aceste lucruri sunt menționate atât pentru a justifica pe Dumnezeu în a aduce aceste judecăți asupra ei cât și pentru a o mortifica și a o pune cu atât mai mult în rușine sub aceste judecăți; căci, când Dumnezeu iese să ia răzbunare, slava Îi aparține Lui, dar confuzia păcătosului.
Răspunde

Răspuns

Unde ar putea prinde rădăcini mândria subtilă sau încrederea în sine în viața ta? Cum afectează certitudinea dreptății lui Dumnezeu felul în care îi tratezi pe alții care suferă? În ce domeniu ești invitat să te încrezi în Răscumpărător mai degrabă decât în propria înțelepciune sau putere?
Roagă-te

Rugăciune

Sfinte Doamne al oștirilor, ne plecăm înaintea judecăților Tale drepte și a îndurărilor Tale milostive descoperite în Scriptură. Păzește-ne de trufia care orbește și de siguranțele false care pier, și prin Duhul Tău învață-ne să ne aducem aminte de sfârșitul nostru, să umblăm cu smerenie și să ne odihnim cu totul în Hristos, Răscumpărătorul nostru. Vie Împărăția Ta și dreptatea Ta să biruiască, pentru numele Tău cel sfânt. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →