← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ezechiel

Ez 25-26 — cu Matthew Henry

Ezechiel 25-26Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry oferă un ghid constant, saturat de Scriptură, prin oracolele împotriva națiunilor. În aceste pagini vedem cum profetul Ezechiel se întoarce de la căderea Ierusalimului către popoarele învecinate a căror dispreț și oportunism au atras atenția lui Dumnezeu. Expunerea atentă a lui Henry evidențiază atât dreptatea cât și mila care străbat fiecare judecată. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să vedem cum Domnul își apără poporul chiar și în timp ce îl disciplinează și cum ține fiecare națiune responsabilă. Lecția de astăzi se inspiră direct din tratarea lui Henry asupra lui Ezechiel 25–26, lăsând propriile sale cuvinte să ne conducă mai adânc în text.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Ezechiel 25–26 încet. Observă acuzația repetată că națiunile vecine s-au bucurat de calamitatea Ierusalimului și au căutat să profite de ea. Lasă cadența măsurată a profețiilor să pătrundă, apoi întoarce-te la comentariul lui Matthew Henry pentru a auzi cum aceste oracole străvechi vorbesc încă despre lucrările drepte ale lui Dumnezeu cu toate popoarele.
Studiu
Henry începe prin a plasa oracolele în secvența lor profetică mai largă. Judecata a început de la casa lui Dumnezeu și de aceea cu ei au început profeții, care erau judecătorii; dar ea nu trebuie să se termine acolo și de aceea ei nu trebuie să tacă. Ezechiel își terminase mărturia care se referea la distrugerea Ierusalimului. În privința acesteia i se poruncise să nu mai spună nimic, ci să stea pe turnul său de veghe și să aștepte deznodământul; și totuși nu trebuie să tacă; există diverse națiuni care se învecinează cu pământul lui Israel, împotriva cărora el trebuie să profețească, așa cum făcuseră Isaia și Ieremia înainte; și trebuie să proclame controversa lui Dumnezeu cu ele, mai ales pentru rănile și indignitățile pe care le aduseseră poporului lui Dumnezeu în ziua nenorocirii lor. În acest capitol avem profeția sa, I. Împotriva amoniților, v. 1-7. II. Împotriva moabiților, v. 8-11. III. Împotriva edomiților, v. 12-14. IV. Împotriva filistenilor, v. 15-17. Ceea ce se aduce la îndatorarea fiecăruia dintre ei este purtarea lor barbară și insolentă față de Israelul lui Dumnezeu, pentru care Dumnezeu amenință să pună în mâna lor același pahar al tremurului. Reacția lui Dumnezeu astfel ar fi o încurajare pentru Israel să creadă că, deși El a lucrat atât de aspru cu ei, totuși nu i-a lepădat, ci îi va mai recunoaște și le va pleda cauza. El arată apoi cum profetul este îndrumat să înfrunte pe amoniți. Aici, I. Profetul este poruncit să se adreseze amoniților, în numele Domnului Iehova, Dumnezeul lui Israel, care este și Dumnezeul întregului pământ. Dar ce poate spune Chemoș, dumnezeul copiilor lui Amon, ca răspuns la aceasta? El este îndemnat să-și îndrepte fața împotriva amoniților, căci el este reprezentantul lui Dumnezeu ca profet și astfel trebuie să arate că Dumnezeu și-a întors fața împotriva lor, căci fața Domnului este împotriva celor ce fac răul, Ps 34,16. El trebuie să vorbească cu îndrăzneală și siguranță, ca unul care știe a cui misiune o îndeplinește și că va fi susținut în a o rosti. De aceea trebuie să-și îndrepte fața ca o piatră, Isa 50,7. El trebuie să-și arate nemulțumirea față de acești dușmani mândri ai lui Israel și să-i înfrunte, deși erau foarte nerușinați, și astfel trebuie să arate că, deși a profețit atât de mult și atât de îndelung împotriva lui Israel, totuși el era pentru Israel și, în timp ce mărturisea împotriva stricăciunilor lor, el adera și se fălea în legământul lui Dumnezeu cu ei. Observă, aceia sunt nenorociți care au predicarea și rugăciunea profeților lui Dumnezeu împotriva lor, împotriva cărora fețele lor sunt îndreptate. Trecând la capitolul 26, Henry introduce profeția extinsă împotriva Tirului. Profetul a terminat curând cu acele patru națiuni împotriva cărora și-a îndreptat fața în capitolele precedente; căci ele nu erau la acea vreme foarte importante în lume, nici căderea lor nu ar fi făcut mare zgomot printre națiuni și nici vreo figură în istorie. Dar cetatea Tirului este adusă la bară; aceasta, fiind un loc de comerț vast, era cunoscută în toată lumea; și de aceea aici sunt trei capitole întregi, acesta și cele două care urmează, petrecute în prezicerea distrugerii Tirului. Avem „povara Tirului”, Isa 23. Ea este doar menționată în Ieremia, ca împărtășind cu băștinașii calamitatea comună, cap. 25,22; 27,3; 47,4. Dar Ezechiel este poruncit să fie copios asupra acestui subiect. În acest capitol avem, I. Păcatul adus împotriva Tirului, care a fost triumful în distrugerea Ierusalimului, v. 2. II. Distrugerea Tirului însăși prevestită. 1. Extremitatea acestei distrugeri: ea va fi complet ruinată, v. 4-6, 12-14. 2. Instrumentele acestei distrugeri, multe națiuni (v. 3), și regele Babilonului pe nume cu armata sa vastă și victorioasă, v. 7-11. 3. Marea surprindere pe care aceasta o va da națiunilor vecine, care vor minuna toate de căderea unei cetăți atât de mari și vor fi alarmate de ea, v. 15-21.
Considerați

Considerare

Henry încheie secțiunea examinând plăcerea egoistă pe care a luat-o Tirul în ruina Ierusalimului. I. Plăcerea cu care tirienii au privit ruinele Ierusalimului. Ezechiel era la mare depărtare, în Babilon, dar Dumnezeu i-a spus ce a spus Tirul împotriva Ierusalimului (v. 2): „Aha! ea este zdrobită, zdrobită în bucăți, care era porțile poporului, la care era un mare aflux și unde era o adunare generală a tuturor națiunilor, unii dintr-un motiv și alții din altul, și voi câștiga din asta; toată bogăția, puterea și influența pe care le avea Ierusalimul, se speră, vor fi întoarse către Tir și astfel acum că ea este pustiită voi fi împlinit.” Nu aflăm că tirienii aveau o asemenea ură și dușmănie față de Ierusalim și față de sanctuar precum aveau amoniții și edomiții, sau că erau atât de răutăcioși și vătămători față de evrei. Ei erau oameni de afaceri, cu largi cunoștințe și conversație liberă și de aceea nu erau atât de bigoți și de un spirit persecutor precum sufletele înguste care trăiau retrase și nu cunoșteau lumea. Toată grija lor era să obțină averi și să-și extindă comerțul și priveau Ierusalimul nu ca pe un dușman, ci ca pe un rival. Hiram, regele Tirului, a fost un bun prieten al lui David și Solomon și nu citim despre nici o ceartă pe care evreii au avut-o cu tirienii; dar Tirul își promitea că căderea Ierusalimului va fi un avantaj pentru el în privința comerțului, că acum va avea clienții Ierusalimului și oamenii de seamă din toate părțile care obișnuiau să vină la Ierusalim pentru a se desăvârși și a-și cheltui averile acolo, vor veni acum la Tir și le vor cheltui acolo; și întrucât mulți, de când armata caldeeană a devenit atât de formidabilă în acele părți, se retrăseseră în Ierusalim și își aduseseră averile acolo pentru siguranță, precum au făcut recabiții, acum vor veni la Tir, care, fiind într-un fel înconjurată de mare, va fi socotită un loc de mai mare tărie decât Ierusalimul și astfel prosperitatea Tirului va ieși din ruinele Ierusalimului. Observă, a fi în secret mulțumit de moartea sau decăderea altora, când suntem susceptibili să câștigăm din ea, cu căderea lor când putem prospera pe seama ei, este un păcat care ne înconjoară cel mai ușor, dar nu este socotit a fi un lucru atât de rău și atât de provocator pentru Dumnezeu, precum este cu adevărat. Suntem înclinați să spunem, când cei care stau în lumina noastră, în calea noastră, sunt îndepărtați, când se zdrobesc sau cad în dizgrație, „Vom fi împliniți acum că ei sunt pustiți.” Dar aceasta vine dintr-un principiu egoist și lacom și dintr-o dorință de a fi așezați singuri în mijlocul pământului, ca și cum am invidia ca vreunul să trăiască lângă noi. Aceasta vine dintr-o lipsă a acelei iubiri față de aproapele nostru ca față de noi înșine pe care legea lui Dumnezeu o cere atât de explicit și dintr-o iubire dezordonată a lumii ca fericirea noastră pe care iubirea lui Dumnezeu o interzice atât de explicit. Și este drept din partea lui Dumnezeu să nimicească planurile și proiectele celor care astfel uneltesc să se ridice pe ruinele altora; și vedem că ei sunt adesea dezamăgiți.
Răspunde

Răspuns

1. Unde am fost ispitit să mă bucur de nenorocirea altuia pentru că părea să mă avantajeze? 2. Cum apără Dumnezeu poporul său, chiar și în disciplină, îmi întărește încrederea în iubirea legământului său? 3. În ce feluri sunt chemat să mă rog pentru națiuni sau vecini mai degrabă decât doar să le observ necazurile?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, în judecățile lui Ezechiel împotriva neamurilor care s-au bucurat de căderea Ierusalimului, vedem râvna Ta sfântă pentru poporul Tău și mânia Ta dreaptă la adresa mândriei fără inimă. Păzește-ne de orice urmă de bucurie ascunsă la durerea altuia și umple-ne în schimb cu propria Ta milostivire, ca să mijlocim pentru fiecare popor și să tânjim după pocăința lor. Prin Duhul Tău, fă-ne vase ale dreptății și milei Tale, odihnindu-ne în apărarea sigură pe care o asiguri celor ce sunt ai Tăi prin Hristos. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →