← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Despărțirea lui Lot și Melhisedec preotul: Geneza 13 și 14

Geneza 13-14Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona21 min
Deschidere
Geneza 13 și 14 sunt capitole liniștite care ascund o mare taină. Mai întâi o ceartă familială este evitată: păstorii lui Avram și ai lui Lot se ceartă, iar Avram, cel mai în vârstă și mai mare, îl lasă pe cel mai tânăr să aleagă întâi — Lot ia câmpia bine udată spre Sodoma, și se despart în pace. Apoi războiul izbucnește peste cetățile câmpiei; Lot este dus captiv; iar Avram își înarmează casa, îl salvează și se întoarce biruitor. Și acolo, în vale, un rege iese să-l întâmpine — Melhisedec, regele Salemului și 'preot al lui Dumnezeu Preaînalt', care aduce pâine și vin și îl binecuvântează pe Avram. Întreaga Biserică a văzut în această figură o fereastră deschisă direct spre Hristos — Epistola către Evrei însăși îl citește astfel pe Melhisedec, iar Sfântul Ioan Gură de Aur îl dezvoltă în omiliile sale la acea Epistolă. Deoarece comentatorii răsăriteni ai Genezei, Gură de Aur și Sfântul Efrem Sirul, supraviețuiesc doar în traduceri moderne încă sub drepturi de autor, ghidul nostru prin Geneză aici este Fericitul Augustin din Hipona (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl cinstește ca *Fericit* Augustin, care citește întreaga scenă în aceeași cheie pe care Biserica nedespărțită a primit-o: în despărțirea pașnică a lui Lot, caritatea sfinților; în jertfa lui Melhisedec, prima ivire a jertfei pe care întreaga lume o va aduce într-o zi lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Citiți Geneza 13–14 — Avram și Lot au devenit prea bogați ca să locuiască împreună, cearta păstorilor lor și grațioasa vorbă a lui Avram 'Să nu fie ceartă… nu este toată țara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine'; alegerea lui Lot a câmpiei Iordanului spre Sodoma; și făgăduința reînnoită a Domnului către Avram — 'toată țara pe care o vezi ți-o voi da ție și seminției tale pentru totdeauna.' Apoi războiul regilor, Lot luat captiv, salvarea lui de către Avram cu slujitorii săi instruiți și întâlnirea în vale: 'Și Melhisedec, regele Salemului, a adus pâine și vin: și el era preotul lui Dumnezeu Preaînalt. Și l-a binecuvântat.'
Studiu
Fericitul Augustin laudă mai întâi felul despărțirii, căci pacea și nu amărăciunea i-a despărțit pe Avraam și Lot — Lot, nepotul fratelui său, a plecat de la el în țara Sodomei, fără să rupă caritatea. Din generoasa deferență a lui Avraam, unde cel mai mare cedează alegerea celui mai tânăr, Fericitul Augustin trasează chiar o veche curtoazie umană: Din aceasta, poate, a luat naștere un obicei pașnic printre oameni, ca atunci când se face vreo împărțire a lucrurilor pământești, cel mai mare să facă împărțirea, iar cel mai mic să aleagă. Apoi, după ce Lot este eliberat, vine întâlnirea pe care Epistola către Evrei o va dezvolta mai târziu. Fericitul Augustin o consemnează limpede: Atunci a fost binecuvântat în mod deschis de Melhisedec, care era preot al lui Dumnezeu Preaînalt. Și vede în acea pâine și vin străvechi prima apariție a altarului creștin — Căci atunci a apărut pentru prima oară jertfa care acum este adusă lui Dumnezeu de creștini în toată lumea largă.
Considerați

Considerare

De ce atâta greutate stă pe un singur preot care apare o singură dată și dispare din poveste? Pentru că, răspunde Fericitul Augustin, Melhisedec este o profeție a lui Hristos — o preoție mai veche decât a lui Aaron și care o întrece. În el se împlinește cuvântul pe care profetul l-a rostit către Hristosul care avea să vină — Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec — și Fericitul Augustin trasează exact contrastul: aceasta este adică nu după rânduiala lui Aaron, căci acea rânduială trebuia să fie luată când lucrurile au strălucit care fuseseră preînchipuite mai înainte prin aceste umbre. Preoția levitică, cu taurii și caprele ei, a fost o umbră care a trecut; preoția lui Melhisedec, cu pâinea și vinul ei, rămâne veșnic în Hristos. Iar a treia făgăduință către Avraam, dată chiar înainte, ajunge dincolo de Israel la întreaga lume credincioasă — căci, după cum spune Fericitul Augustin, și când acea întreagă țară este locuită de creștini, ei sunt și sămânța lui Avraam.
Răspunde

Răspuns

Începe de unde a început Avraam — cu caritatea care refuză să lase lucrurile pământești să nască ceartă. El era omul cel mai mare, totuși a făcut împărțirea și i-a dat lui Lot alegerea; ar fi preferat să piardă pământul mai bun decât legătura de frăție. Unde ții o ceartă peste 'lucruri pământești' care ar putea fi încheiată pur și simplu fiind cel care cedează întâi? Apoi ridică-ți ochii spre Melhisedec și vezi pe Domnul tău. Pâinea și vinul purtate să-l binecuvânteze pe Avraam au fost prima schiță slabă a altarului la care tu îngenunchezi; preotul care l-a binecuvântat 'în veac' este același Hristos care Se oferă acum pentru tine, 'un preot în veac după rânduiala lui Melhisedec'. Umbrele au trecut și substanța a venit — totuși aceasta este împlinire, nu respingere: neamurile credincioase sunt altoite în singurul măslin al credinței lui Avraam, nu așezate să-l înlocuiască (Romani 11), și tu care îngenunchezi la altar ești socotit, împreună cu Israel înaintea ta, printre însăși sămânța lui Avraam. Primește-L, mulțumește și lasă pacea care i-a despărțit pe Avraam și Lot fără amărăciune să fie pacea care marchează fiecare faptă a ta.
Roagă-te

Rugăciune

O, Hristoase Dumnezeul nostru, veșnicul Arhiereu după rânduiala lui Melhisedec, care Te-ai jertfit o dată pentru viața lumii și ne hrănești încă cu pâinea cerului și paharul mântuirii: dă-ne caritatea lui Avraam, care a ales legătura păcii mai presus de partea mai bună a pământului. Fă-ne grabnici să cedăm în lucrurile pământești și înceți să rupem dragostea dintre frați. Precum Melhisedec a ieșit cu pâine și vin să-l binecuvânteze pe părintele credincioșilor, așa vino la noi la sfântul Tău altar și binecuvântează-ne pe noi care suntem socotiți, prin credință, însăși sămânța lui Avraam. Ia toată umbra și arată-ne substanța, care ești Tu Însuți. Ție, împreună cu Tatăl Tău care este fără de început, și Duhului Tău preasfânt și bun și de viață dătător, slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →