Epopeea lui Ghilgameș
O narațiune mesopotamiană despre potop, anterioară Genezei
c. 2100 î.Hr. (cea mai veche versiune sumeriană) · Originară din Uruk, Mesopotamia (actualul Irak); tăblițele se află la Muzeul Britanic
Scrisă pe tăblițe de lut în scrierea cuneiformă, Epopeea lui Ghilgameș este una dintre cele mai vechi opere literare din istoria omenirii, datând din aproximativ 2100 î.Hr. Tăblița XI conține o narațiune a potopului remarcabil de paralelă cu povestea lui Noe din Geneza 6-9: un om (Utnapiștim) este avertizat de un zeu să construiască o corabie, o încarcă cu animale, supraviețuiește unui potop uriaș, trimite păsări să găsească uscat și aduce o jertfă când apele se retrag. Paralelele sunt izbitoare: ambele relatări descriu o decizie divină de a nimici omenirea, un singur om drept ales să supraviețuiască, dimensiuni precise ale corăbiei și un legământ după ce apele se potolesc. Fie că una a influențat-o pe cealaltă, fie că amândouă se trag dintr-o amintire străveche comună, existența acestei paralele adâncește înțelegerea noastră asupra Genezei ca text înrădăcinat în lumea antică a Orientului Apropiat.
- Tableta potopului a fost descoperită în 1853 de Hormuzd Rassam, în biblioteca lui Așurbanipal din Ninive.
- Când George Smith a tradus tablița potopului în 1872, se spune că era atât de entuziasmat încât a început să se dezbrace în fața colegilor săi.
- Geneza 6:14-22 · Dumnezeu îi poruncește lui Noe să construiască Arca
- Geneza 8:6-12 · Noe trimite porumbelul