Sigiliile curții regelui Ezechia
Impresiuni de sigilii din lut din birourile regale ale Iudei
c. 700 î.Hr. · Ierusalim
O bulă este o mică bucată de lut presată cu un sigiliu pentru a închide un document: semnătura, ștampila de ceară și banda de siguranță ale lumii antice, toate într-una. Cele mai multe s-au sfărâmat odată cu papirusul pe care îl sigilau. Dar când Ierusalimul a ars în 586 î.Hr., focurile care au distrus arhivele au ars sigiliile de lut până au devenit tari ca ceramica, păstrând, printr-o catastrofă, amprentele funcționarilor regatului.
În 2015, arheologii care cernau pământul de la săpăturile de la Ofel, la poalele Muntelui Templului, au anunțat o descoperire care a făcut titluri în întreaga lume: o bulă cu inscripția „Al lui Ezechia, fiul lui Ahaz, rege al Iudei”. Sigiliul personal al regelui din 2 Împărați 18-20 însuși, regele care a înfruntat asediul asirian, care a săpat tunelul din aripa Relicve, a cărui rugăciune a umplut curțile Templului. A fost găsit într-o grămadă de gunoi în afara fostei brutării regale.
Sigiliul prezentat aici a aparținut unuia dintre oamenii săi: „Iehoțarah, fiul lui Hilchia, slujitorul lui Ezechia”. Dregătorii curții purtau sigilii cu numele regelui lor, iar zeci au ieșit la iveală în jurul Ierusalimului: o întreagă administrație răsărind din pământ, o amprentă de lut odată, fiecare nume fiind un ecou al cărților Împăraților.
- Sigiliul regal al lui Ezechia a fost descoperit într-o grămadă antică de gunoi, aruncat lângă ceea ce ar fi putut fi brutăria regală, așteptând 2.700 de ani să fie scos la iveală.
- Focurile care au distrus arhivele Ierusalimului în 586 î.Hr. au ars sigiliile de lut, întărindu-le: catastrofa care a ars documentele este singurul motiv pentru care sigiliile au supraviețuit.
- 2 Împărați 19 · Ezechia întinde scrisoarea înaintea DOMNULUI