Biblia King James (1611)
Cincizeci de traducători, șapte ani, patru secole de ecouri (citește-o aici)
1611 · Londra, Anglia
Născută dintr-o cerere la Conferința de la Hampton Court din 1604, Versiunea King James a fost cel mai mare proiect biblic întreprins vreodată de Anglia: aproape cincizeci dintre cei mai buni învățați ai regatului în ebraică și greacă, organizați în șase companii la Westminster, Oxford și Cambridge, cu reguli care cereau ca lucrarea fiecăruia să fie revizuită de toți ceilalți. Li s-a poruncit să se sprijine pe traducerile englezești anterioare (și au făcut-o, păstrând miezul expresiilor lui Tyndale) în timp ce au șlefuit fiecare verset pentru ureche, deoarece această Biblie era „rânduită să fie citită în biserici” cu glas tare. Publicată în 1611 ca un magnific folio de amvon, a devenit, treptat și apoi deplin, BIBLIA engleză: ritmul a patru secole de predicare, cea mai mare influență asupra prozei engleze, cuvintele purtate în buzunare peste oceane și citate de pe paturile de moarte și din orbitele lunii deopotrivă. Însăși tipărirea din 1611 avea farmecul ei, inclusiv o faimoasă greșeală de tipar ce avea să vină („Biblia cea rea” din 1631 a omis un „nu” crucial din a șaptea poruncă). Traducerea trăiește, cuvânt cu cuvânt, în Eterniseed.
- O retipărire din 1631 a omis cuvântul „nu” din „Să nu curvești”: tipografii au fost amendați și ediția este cunoscută ca Biblia cea rea.
- În Ajunul Crăciunului din 1968, echipajul Apollo 8 a citit live din orbită lunară începutul Genezei din KJV, pentru cel mai numeros public din istoria transmisiunilor.