← Muzeu

Eterniseed › Muzeu

Evangheliile de la Lindisfarne

Un călugăr, o insulă, una dintre cele mai mari cărți făcute vreodată

cca. 715-720 d.Hr. · British Library, Londra

Pe insula mareică Lindisfarne de pe coasta Northumbriei (Insula Sfântă, unde marea acoperă drumul de două ori pe zi) un episcop pe nume Eadfrith a creat aproape în întregime de unul singur o carte a Evangheliilor. Cele mai multe manuscrise mari erau eforturi de echipă; Evangheliile de la Lindisfarne par a fi actul susținut de devoțiune al unui singur artist, pictat timp de aproximativ zece ani în onoarea Sfântului Cuthbert.

Eadfrith și-a amestecat propriile pigmenți din minerale locale și importuri ce străbătuseră jumătate de lume, inclusiv, în mod remarcabil, un albastru ce poate fi venit din Himalaya. Paginile sale „covor” (foi întregi de model împletit pur, așezate ca niște covoare de rugăciune înaintea fiecărei Evanghelii) se numără printre cele mai studiate opere de artă ale Evului Mediu timpuriu.

Două secole și jumătate mai târziu, un preot pe nume Aldred a scris o mică traducere în engleza veche între rândurile latine. Această glosă este cea mai veche traducere supraviețuitoare a Evangheliilor în limba engleză, începutul drumului ce duce prin Wycliffe și Tyndale până la Biblia de pe raftul tău. Când raidurile vikingilor i-au alungat în cele din urmă pe călugări din Lindisfarne, ei au purtat cartea cu ei peste un secol de rătăcire. Ea a supraviețuit. Aproape nimic altceva de pe insulă nu a supraviețuit.

  • Glosa minusculă a lui Aldred între rânduri, adăugată în jurul anului 970, este cea mai veche traducere supraviețuitoare a Evangheliilor în engleză.
  • Pigmenții lui Eadfrith includ culori ale căror ingrediente au venit de la distanțe uimitoare: un albastru ar putea proveni din munții Himalaya.
  • Ioan 1 · Evanghelia Insulei Sfinte