← Sfinți și Icoane

Eterniseed › Sfinți și Icoane

Sfinți și Icoane

Sfântul Augustin de Hipona

Episcop și Doctor al Bisericii

Sărbătoare: 28 august354–430 AD

Augustin din Hipona se numără printre cele mai impunătoare figuri din istoria creștinismului — o minte strălucită, un căutător neliniștit, un păcătos pocăit și în cele din urmă un păstor a cărui gândire a modelat cursul teologiei occidentale timp de mai mult de cincisprezece secole. Niciun scriitor creștin între apostolul Pavel și Reforma Protestantă nu a aruncat o umbră mai lungă, iar atât catolicii cât și protestanții îl revendică ca părinte al tradiției lor.

S-a născut la 13 noiembrie 354 d.Hr., la Thagaste, un oraș din provincia romană Numidia (actualul Souk Ahras, Algeria). Tatăl său, Patricius, era un proprietar de pământ păgân de mijlocii mijloace; mama sa, Monica, era o creștină devotată ale cărei rugăciuni și lacrimi aveau să-și urmeze fiul înzestrat timp de trei decenii de rătăcire. Recunoscând talentul său, familia a strâns resursele pentru a-l educa în retorică, mai întâi în apropiere, la Madauros, apoi în marele oraș-port Cartagina. Acolo tânărul ambițios Augustin a urmărit împreună învățătura, succesul și plăcerea. Și-a luat o iubită — o femeie al cărei nume nu-l consemnează niciodată — și cu ea a avut un fiu, Adeodatus ('darul lui Dumnezeu'), căruia i-a rămas devotat. Citirea Hortensius-ului lui Cicero, acum pierdut, la vreo optsprezece ani a aprins în el o foame de înțelepciune pe viață, dar Scripturile i-au lovit gustul cultivat ca fiind grosolane, și s-a întors în schimb spre maniheism, o religie dualistă care promitea răspunsuri raționale la problema răului. A rămas 'ascultător' maniheist timp de vreo nouă ani.

Dezamăgit în cele din urmă de manihei, Augustin a plecat cu corabia la Roma în 383 pentru a-și avansa cariera de predare, apoi a obținut postul prestigios de profesor imperial de retorică la Milano. A fost un triumf lumesc — și punctul de cotitură al vieții sale. La Milano l-a întâlnit pe episcopul Ambrozie, a cărui predicare învățată, alegorică, i-a demontat disprețul față de Biblie, și a citit pe filozofii neoplatonicieni, care i-au dat o cale de a concepe pe Dumnezeu și sufletul ca realități spirituale mai degrabă decât materiale. Totuși a ști binele nu era același lucru cu a-l alege. Voia sa a rămas împărțită, înlănțuită, cum a scris mai târziu, de obicei. Momentul decisiv a venit într-o grădină din Milano în vara anului 386. Plângând în agonie sub un smochin, a auzit vocea unui copil dintr-o casă vecină cântând 'Tolle, lege' — 'Ia și citește.' A deschis la întâmplare scrisoarea lui Pavel către Romani și a citit: 'Îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și nu purtați grijă de trup.' În acea clipă, a scris el, 'toată întunecimea îndoielii s-a risipit.' Ambrozie l-a botezat, împreună cu fiul său Adeodatus, la Paști în 387. Monica, rugăciunea vieții sale împlinită, a murit curând după aceea la Ostia, în timp ce cei doi se pregăteau să se întoarcă acasă.

Întors în Africa de Nord, Augustin și-a vândut moștenirea, a dat săracilor și a adunat o mică comunitate pentru a trăi în rugăciune și studiu. Vizitând orașul de coastă Hipona Regius în 391, a fost prins de congregație și presat — împotriva propriilor dorințe — să fie hirotonit preot. În jurul anului 395 a fost sfințit episcop de Hipona, scaun pe care l-a condus timp de vreo treizeci și cinci de ani. Ostenelile sale pastorale au fost neîncetate: predicare, soluționarea disputelor și scriere la o scară aproape de necrezut. Confesiunile sale autobiografice (c. 397-400), adresate în întregime lui Dumnezeu, au devenit prima adevărată autobiografie spirituală din literatura occidentală și rămân una dintre cele mai citite cărți scrise vreodată. Când orașul Roma a fost jefuit de goți în 410 și păgânii au dat vina pe catastrofă pe abandonarea vechilor zei, Augustin a răspuns cu Cetatea lui Dumnezeu (c. 413-426), o vastă meditație care contrastează cetatea pământească zidită pe iubirea de sine cu cetatea cerească zidită pe iubirea de Dumnezeu. A produs de asemenea tratatul profund Despre Treime, sute de scrisori și predici și o regulă a vieții monahale care guvernează și astăzi ordinele augustiniene.

O mare parte din energia sa a fost cheltuită în două mari controverse. Împotriva donatiștilor — rigoriști care susțineau că sacramentele administrate de clerici nevrednici sunt nule și care au rupt Biserica africană — Augustin a argumentat că sfințenia sacramentelor se sprijină pe Hristos, nu pe slujitor; o conferință la Cartagina în 411 a decis decisiv în favoarea sa. Împotriva călugărului britanic Pelagius, care învăța că ființele umane pot dobândi mântuirea prin propriul efort moral, Augustin a insistat că harul este un dar liber și nemeritat al lui Dumnezeu, indispensabil încă de la prima mișcare a credinței. Această osteneală i-a adus titlul durabil Doctor Gratiae, 'Doctor al Harului'.

Augustin a murit la 28 august 430, în timp ce vandalii asediau Hipona, recitând psalmii pocăinței pe care ceruse să fie atârnați pe pereții camerei sale. Venerat ca sfânt din timpul morții sale, a fost declarat în mod formal Doctor al Bisericii de Papa Bonifaciu al VIII-lea în 1298. Influența sa este aproape imposibil de supraestimat: viziunea sa despre har, păcat, viața interioară, timp, memorie și Biserica pelerină a curs în fiecare epocă ulterioară a gândirii occidentale, de la scolastica medievală la Reformă și la filozofia modernă. Inima neliniștită cu care și-a deschis Confesiunile — 'ne-ai făcut pentru Tine și inima noastră este neliniștită până nu se odihnește în Tine' — vorbește și astăzi pentru fiecare căutător care a tânjit vreodată după Dumnezeu.

Cea mai iubită poveste a convertirii lui Augustin — și una pe care o spune el însuși în Confesiuni, făcând-o istorie la fel de mult ca legendă — este scena din grădina din Milano. După ani de luptă intelectuală, Augustin s-a retras într-o grădină, s-a prăbușit plângând sub un smochin și s-a rugat în agonie: 'Cât timp, Doamne? Vei fi mânios pentru totdeauna? Nu-ți aminti de nelegiuirile noastre de odinioară.' Atunci a auzit vocea unui copil din casa vecină, cântând mereu: 'Tolle, lege — ia și citește.' S-a întors la tovarășul său Alipius, a luat epistola lui Pavel și a citit cuvintele: 'Îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și nu purtați grijă de trup și de poftele lui.' El scrie: 'Nici n-am vrut, nici n-am avut nevoie să citesc mai departe. Imediat, când s-a sfârșit fraza, printr-o lumină de certitudine revărsată în inima mea, toată întunecimea îndoielii s-a risipit.' Augustin s-a și rugat faimos, în anii căutării sale neliniștite: 'Doamne, fă-mă cast — dar nu acum.' El consemnează aceasta cu o onestitate neclintită. Această onestitate — despre mândrie, poftă, ambiție și mila lentă a lui Dumnezeu — este ceea ce face din Confesiuni prima autobiografie spirituală a lumii și încă una dintre cele mai citite.

Augustin a murit la Hipona Regius în 430. Trupul său a fost mutat mai târziu la Cagliari, Sardinia, de către episcopii catolici alungați din Africa de Nord de vandali. În jurul anilor 720–725 d.Hr., regele longobard Liutprand a trimis o delegație la Cagliari pentru a cumpăra moaștele și le-a adus la Pavia, Italia, unde au fost așezate în Bazilica San Pietro in Ciel d'Oro — aceeași biserică unde Dante l-a plasat mai târziu pe Augustin în Paradis. Moaștele sale odihnesc acolo până astăzi într-un magnific sarcofag de marmură din secolul al XIV-lea numit Arca di Sant'Agostino. Ziua sa de sărbătoare, 28 august, cade în ziua următoare sărbătorii mamei sale Sfânta Monica (27 august), o asociere pe care Biserica o face în mod deliberat.

Teologi și filozofi

Augustin se numără printre cei mai influenți gânditori din istoria gândirii occidentale; sinteza sa dintre filozofia platonică și revelația creștină a pus temelia teologiei occidentale timp de peste o mie de ani.

Ordinul Sfântului Augustin (augustinieni)

Călugării augustinieni îl iau ca tată și întemeietor; Regula Sfântului Augustin le guvernează viața comună și a fost adoptată de multe alte comunități religioase.

Beri

O tradiție populară — mai puțin documentată în mod formal — îl asociază pe Augustin cu berarii din cauza schimbării radicale a stilului său de viață după tinerețea sa dezordonată și pentru că ziua sa de sărbătoare (28 august) cade în sezonul recoltei de la sfârșitul verii.

Tipografi

Augustin este patron al tipografilor deoarece operele sale, în special Confesiunile și Cetatea lui Dumnezeu, s-au numărat printre primele texte creștine tipărite și răspândite în Europa.

Cei cu dureri de ochi

O tradiție devoțională, a cărei bază nu este clar documentată în izvoare primare [neverificată dincolo de listele devoționale populare], îl asociază pe Augustin cu vindecarea afecțiunilor ochilor.

Mame cu copii rătăciți

Mama sa, Sfânta Monica, s-a rugat pentru el fără încetare prin anii rătăcirii și vieții sale păcătoase; cei doi împreună sunt invocați de părinții care se roagă pentru convertirea copiilor care s-au îndepărtat de credință.

Târziu te-am iubit

Târziu te-am iubit, Frumusețe pururea veche, pururea nouă, târziu te-am iubit! Tu erai înlăuntrul meu, dar eu eram afară și acolo te căutam. În lipsa mea de frumusețe m-am aruncat în lucrurile frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine. M-ai chemat, ai strigat și ai străpuns surzenia mea. Ai fulgerat, ai strălucit și mi-ai risipit orbirea. Ți-ai suflat mireasma asupra mea; am tras aer în piept și acum suspin după tine. Te-am gustat, acum flămânzesc și însetez după mai mult. M-ai atins și am ars după pacea ta.

Intercesiune către Sfântul Augustin

O, Dumnezeule, care i-ai dat Sfântului Augustin o inimă neliniștită până când și-a aflat odihna în Tine, dă-ne nouă, care îl cinstim, să Te căutăm mai presus de toate și să ne aflăm în Tine pacea noastră. Sfântule Augustin, Doctor al Harului, roagă-te pentru noi.