Sfântul Vasile cel Mare
Arhiepiscop al Cezareei, Doctor al Bisericii
Vasile s-a născut în jurul anului 329 într-o familie remarcabilă de sfinți: bunica sa Macrina cea Bătrână, mama sa Emmelia, sora sa Macrina cea Tânără, fratele său Grigorie de Nyssa și fratele mai mic Petru de Sebaste sunt toți venerați ca sfinți. A primit o educație excepțională, studiind la Cezareea, Constantinopol și Atena — unde a legat o prietenie profundă cu Grigorie de Nazianz, care avea să dureze o viață întreagă.
Întors acasă în jurul anului 356, Vasile a fost botezat și a renunțat imediat la o carieră promițătoare în retorică pentru a îmbrățișa viața ascetică. A călătorit prin Siria, Palestina și Egipt pentru a studia Părinții Pustiei la fața locului, apoi s-a întors în Capadocia și, împreună cu Grigorie de Nazianz, a întemeiat o comunitate monahală pe moșia familiei sale de la Annesi, pe râul Iris. Acolo a alcătuit Asketikonul — Regula monahală care avea să modeleze definitiv monahismul creștin răsăritean.
În 365 s-a întors cu reticență la Cezareea, a fost hirotonit preot, iar în 370 a fost ales Arhiepiscop al Cezareei — scaunul mitropolitan al Capadociei și una dintre cele mai importante episcopii din Răsărit. Ca episcop a luptat împotriva arianismului cu sinteza teologică capadociană (împreună cu Grigorie de Nazianz și fratele său Grigorie de Nyssa, au formulat limbajul trinitar definitiv al 'o singură ființă, trei persoane'). S-a dedicat, de asemenea, carității practice: în timpul unei foamete groaznice din 369 și-a lichidat moștenirea personală pentru a hrăni pe cei flămânzi, iar în jurul anului 372 a zidit Basiliada — marele complex spital-hospiciu care a devenit model pentru îngrijirea medicală creștină în întreaga lume. A murit epuizat la 1 ianuarie 379, istovit de boală, asceză și muncă neîncetată. Avea aproximativ cincizeci de ani.
Grigorie de Nazianz, care îl cunoscuse pe Vasile încă din zilele de studenție la Atena, a rostit marele oratoriu funerar pentru prietenul său și l-a descris ca fiind aproape cel care a refăcut Capadocia după chipul Împărăției lui Dumnezeu. Una dintre cele mai îndrăgite istorisiri despre Vasile privește confruntarea sa cu prefectul pretorian Modestus, care l-a amenințat cu confiscarea averii, exilul, tortura și moartea dacă nu acceptă arianismul. Vasile a răspuns cu calm că nu are nimic de confiscat care să merite luat, că exilul este lipsit de importanță deoarece întreg pământul aparține lui Dumnezeu, că trupul său firav abia merită torturat, iar moartea l-ar duce mai curând la Dumnezeu. Modestus i-ar fi spus împăratului: 'Am fost învins de un slujitor al Bisericii.' Povestea, spusă de Grigorie de Nazianz, rămâne cel mai clar portret al caracterului neînfricat al lui Vasile.
Moaștele lui Vasile sunt răspândite pe scară largă în bisericile și mănăstirile ortodoxe. Cea mai prețuită relicvă este capul său, păstrat la mănăstirea Marea Lavră (Megisti Lavra) de pe Muntele Athos, Grecia — unul dintre cele mai sfinte locuri din creștinătatea răsăriteană. Alte părți ale moaștelor sale sunt venerate în biserici din Grecia, Rusia și Răsăritul creștin. Catedrala Sfântul Vasile din Moscova, deși poartă numele său, nu conține moaștele sale; clădirea adăpostește mormântul unui alt nebun pentru Hristos, Vasile cel Fericit din Moscova.
Administratorii de spitale și lucrătorii din domeniul sănătății
Vasile a întemeiat Basiliada în afara Cezareei în jurul anului 372 — un complex imens care includea un spital cu aproximativ 300 de paturi, un ospiciu pentru muribunzi, un adăpost pentru călători și secții separate pentru bolnavii de lepră. Este considerat pe scară largă unul dintre primele spitale cuprinzătoare din istorie, oferind îngrijire gratuită indiferent de statutul sau averea pacientului.
Monahi și viețuitori monahali
Vasile a scris Asketikonul ('Regula lui Vasile'), care a devenit regula monahală fundamentală a creștinătății răsăritene și rămâne în uz de către mănăstirile ortodoxe și catolice răsăritene până astăzi. El a dat monahismului răsăritean structura sa comunitară, liturgică și caritabilă.
Capadocia (Turcia de astăzi)
S-a născut, a studiat și și-a petrecut întreaga slujire episcopală în Capadocia, transformând Cezareea într-un centru de excelență teologică și caritabilă. Regiunea îl venerează ca pe cel mai mare fiu al ei.
Rusia
Vasile cel Mare este printre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Ruse; Catedrala Sfântul Vasile din Piața Roșie din Moscova — probabil cea mai recunoscută clădire din Rusia — îi este închinată.
Reforma liturgiei Bisericii
Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile, încă săvârșită în bisericile creștine răsăritene de zece ori pe an, îi este atribuită. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi forme liturgice continue din creștinătate.
Doamne Dumnezeul nostru, învață-ne, Te rugăm, să cerem de la Tine binecuvântările potrivite. Cârmuiește corabia vieții noastre spre Tine, liman liniștit al tuturor sufletelor bântuite de furtuni. Arată-ne calea pe care trebuie să mergem. Înnoiește în noi un duh de bunăvoință. Duhul Tău să stăpânească simțurile noastre rătăcitoare și să ne călăuzească și să ne întărească spre ceea ce este cu adevărat bun pentru noi, ca să păzim legile Tale și în toate lucrările noastre să ne bucurăm pururea de prezența Ta slăvită și bucurătoare. Căci a Ta este slava și lauda de la toți sfinții Tăi, în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Vasile, părinte al monahilor și prieten al săracilor, care ai zidit adăpost și vindecare pentru cei suferinzi, mijlocește pentru noi înțelepciune ca să-L iubim pe Dumnezeu și mâini darnice ca să slujim aproapele nostru. Sfinte Vasile cel Mare, Doctor al Bisericii, roagă-te pentru noi.