Sfântul Francisc de Assisi
Fondatorul Ordinului Franciscan (Ordinul Fraților Minori); Diacon și Mărturisitor
Francisc de Assisi s-a născut în jurul anilor 1181 sau 1182 în orașul de pe deal Assisi din Italia centrală. Tatăl său, Pietro di Bernardone, era un negustor prosper de postav și mătase; mama sa, numită în tradiție Pica, se spune că l-ar fi botezat Giovanni, însă tatăl său, plecat în afaceri în Franța, s-a întors și l-a numit Francesco, 'francezul'. Francisc a crescut în confort și popularitate. Iubea hainele fine, ospețele, cântecele trubadurilor și tovărășia prietenilor și, asemenea multor tineri din clasa negustorilor, visa să câștige glorie și cavalerie prin arme.
Visul acela s-a prăbușit. Într-un război între Assisi și orașul vecin Perugia, Francisc a fost luat prizonier și ținut aproximativ un an, apoi s-a îmbolnăvit grav. Captivitatea și boala, urmate de o încercare eșuată de a pleca din nou la război, l-au lăsat neliniștit și punând la îndoială plăcerile pe care le urmărise. A început să se retragă la rugăciune, să dea milostenie cerșetorilor și, odată, depășindu-și profunda repulsie, să îmbrățișeze și să îngrijească un lepros pe drum, o întâlnire pe care a descris-o mai târziu ca momentul în care amărăciunea s-a transformat în dulceață în sufletul său. Episodul hotărâtor a venit când se ruga în capela dărăpănată San Damiano de lângă Assisi, când a auzit pe Hristos vorbind din crucifixul pictat: 'Francisc, du-te și repară casa Mea, care, după cum vezi, se prăbușește'. Luând cuvintele la început literal, a vândut postav din magazinele tatălui său pentru a finanța repararea capelei.
Aceasta a adus o ruptură deschisă cu tatăl său, care l-a dus înaintea episcopului de Assisi pentru a cere restituirea. Într-un gest celebru, Francisc și-a lepădat hainele fine, le-a înapoiat împreună cu banii și a declarat că de atunci înainte nu va numi Tată decât pe Dumnezeu. Episcopul l-a acoperit cu o mantie, iar Francisc a ieșit să îmbrățișeze sărăcia deplin. A refăcut San Damiano și alte capele ruinate cu propriile mâini, inclusiv mica Portiuncula, Sfânta Maria a Îngerilor, care a devenit leagănul mișcării sale. Acolo a înțeles porunca Evangheliei de a ieși cu nimic, propovăduind pocăința și pacea lui Dumnezeu.
Alții au fost curând atrași să-i urmeze felul de viață. Cu primii săi tovarăși, Francisc a călătorit la Roma în jurul anului 1209, unde Papa Inocențiu al III-lea a dat aprobare verbală Regulii sale simple de viață, întemeind Ordinul Fraților Minori, 'frații mai mici', pe care lumea a ajuns să-i numească franciscani. Și-a luat ca ideal o Doamnă Sărăcie întreagă, neavând nimic și încredințându-se cu totul lui Dumnezeu. Cu tânăra nobilă Clara de Assisi, care a fugit de familie în 1212 pentru a i se alătura, a ajutat la întemeierea unui ordin paralel de femei, Clarisele Sărace. O Regula scrisă a fost confirmată de Papa Honoriu al III-lea în 1223. Francisc și-a trimis frații să propovăduiască prin Italia și dincolo, iar ordinul s-a răspândit cu o viteză uimitoare.
Francisc a dorit să aducă Evanghelia chiar și celor aflați în război cu creștinătatea. În 1219, în timpul Cruciadei a Cincea, a trecut liniile de luptă în Egipt și a fost adus înaintea sultanului al-Kamil, care l-a primit cu curtoazie și l-a ascultat vorbind despre Hristos înainte de a-l trimite înapoi în siguranță, o întâlnire remarcabilă de pace în mijlocul unui război sfânt. La Crăciunul anului 1223, într-o peșteră de la Greccio, a aranjat prima scenă vie a Nașterii Domnului, cu o iesle, fân și un bou și un măgar vii, începând tradiția ieslei de Crăciun pe care familiile o păstrează până astăzi. Anul următor, în septembrie 1224, în timp ce se ruga și postea pe înălțimile îndepărtate ale Muntelui La Verna, Francisc a primit stigmatele: rănile lui Hristos răstignit au apărut în propriile sale mâini, picioare și coastă. Este privit ca prima persoană din istoria consemnată a Bisericii care a purtat aceste semne.
Ultimii săi ani au fost marcați de suferință. Aproape orb și istovit de îndelungata pocăință și de durerea stigmatelor, a continuat să-L laude pe Dumnezeu, compunând în această perioadă 'Cântarea Creaturilor', marele său imn care binecuvântează pe Dumnezeu prin Fratele Soare, Sora Lună, Fratele Vânt, Sora Apă și chiar 'Sora Moarte Trupească'. Pe măsură ce sfârșitul se apropia, a cerut să fie așezat pe pământul gol, dezbrăcat la fel de sărac ca Hristos pe care Îl urmase. Francisc a murit în seara zilei de 3 octombrie 1226, la Portiuncula. Sfințenia sa a fost atât de larg recunoscută încât Papa Grigore al IX-lea, vechiul său prieten și protector al ordinului, l-a canonizat la mai puțin de doi ani mai târziu, la 16 iulie 1228, la Assisi, punând piatra de temelie a marii bazilici construite în cinstea sa chiar a doua zi. Rămâne unul dintre cei mai iubiți sfinți din întreaga istorie creștină, cinstit ca patron al animalelor, al ecologiei, al Italiei și al negustorilor și venerat cu mult dincolo de Biserica Catolică ca martor al sărăciei, al păcii și al iubirii pentru întreaga creație.
Francisc este înconjurat de povești îndrăgite. Aproape de Bevagna se spune că a predicat unei turme de păsări care l-au ascultat cu atâta atenție încât s-a mustrat pentru că nu le-a predicat mai devreme. În Crăciunul anului 1223, într-o peșteră de la Greccio, a pus în scenă prima scenă vie a Nașterii Domnului cu o iesle, fân și un bou și un măgar vii — începând tradiția ieslei de Crăciun pe care familiile o păstrează până astăzi. În septembrie 1224, în timp ce se ruga pe Muntele La Verna, a primit stigmatele — cele cinci răni ale lui Hristos răstignit pe mâini, picioare și coastă — și este considerat pe scară largă primul stigmatizat consemnat în istoria Bisericii. Povestea bine iubită a Lupului din Gubbio, în care Francisc îmblânzește un lup fioros și face pace între el și orășeni, provine din 'Floricelele' (Fioretti) din secolul al XIV-lea și este prețuită ca o legendă evlavioasă mai degrabă decât ca istorie documentată.
Sfântul Francisc este înmormântat în Bazilica Papală San Francesco din Assisi. După moartea sa din 1226 trupul său a stat la San Giorgio; la 25 mai 1230 a fost mutat în noua bazilică inferioară și sigilat în secret sub altarul mare pentru ca rămășițele să nu poată fi furate. Mormântul ascuns a fost redescoperit în 1818 după aproape 600 de ani, scheletul fiind găsit intact, iar Papa Pius al VII-lea a poruncit construirea unei cripte în jurul lui. Pelerinii îi venerează și astăzi mormântul acolo, unde patru dintre primii săi tovarăși — Frații Leo, Masseo, Rufino și Angelo — sunt înmormântați în apropiere.
Animale
Francisc a tratat fiecare făptură ca pe o parte iubită a familiei lui Dumnezeu — numindu-le frate și soră — și este pomenit pentru blândețea față de păsări, pești și chiar un lup. Sărbătoarea sa, 4 octombrie, este acum larg ținută ca zi de binecuvântare a animalelor de companie din gospodărie și este observată ca Ziua Mondială a Animalelor.
Ecologie și mediu
Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit patron al ecologiei și al celor care o promovează în 1979, cinstind 'Cântarea Creaturilor' a sa, care laudă pe Dumnezeu prin Fratele Soare, Sora Lună, Fratele Vânt și Sora Apă, și convingerea sa că întreaga creație este sfântă.
Italia
Papa Pius al XII-lea l-a declarat pe Francisc patron principal al Italiei (împreună cu Sfânta Ecaterina de Siena), recunoscându-l ca una dintre cele mai iubite figuri spirituale ale națiunii.
Negustori
Născut în clasa prosperă a negustorilor de postav — tatăl său Pietro di Bernardone fiind un negustor bogat de mătase și postav — Francisc a crescut în lumea comerțului înainte de a renunța la moștenire și astfel este cinstit ca patron al celor care cumpără și vând.
Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale: unde este ură, să seamăn iubire; unde este rănire, iertare; unde este îndoială, credință; unde este deznădejde, nădejde; unde este întuneric, lumină; și unde este tristețe, bucurie.
O, Stăpâne Dumnezeiesc, dăruiește-mi să nu caut atât să fiu mângâiat, cât să mângâi, să fiu înțeles, cât să înțeleg, să fiu iubit, cât să iubesc. Căci în a dărui primim, în a ierta suntem iertați, și în a muri ne naștem la viața veșnică. Amin.
Preaînalte, slăvite Dumnezeule, luminează întunericul inimii mele și dăruiește-mi credință dreaptă, nădejde sigură și dragoste desăvârșită, cu înțelepciune și pricepere, Doamne, ca să împlinesc porunca Ta sfântă și adevărată. Amin.
Sfinte Francisc de Assisi, iubitor al săracilor și prieten al întregii creații, ai îmbrățișat crucea lui Hristos și ai făcut din pace felul tău de viață. Mijlocește pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu, ca să căutăm să mângâiem mai degrabă decât să fim mângâiați, să iubim mai degrabă decât să fim iubiți și să dăm fără a socoti prețul. Amin.