← Sfinți și Icoane

Eterniseed › Sfinți și Icoane

Sfinți și Icoane

Hodighitria

Sărbătoare: Marți în fiecare săptămână

În Hodighitria — grecește 'Cea care arată Calea' — Maica Domnului stă sau apare bust sau până la jumătate, ținând Pruncul Hristos pe brațul ei stâng. Cu degetele alungite ale mâinii drepte ea arată spre El: nu arătându-L ca pe o curiozitate, ci indicându-L ca răspunsul, calea, ținta. Pruncul Hristos este înfățișat nu ca un prunc în dependență neajutorată, ci ca Logosul veșnic într-un trup mic: șade drept și stăpân pe sine, ridică mâna dreaptă întru binecuvântare și ține un sul în stânga — deja Învățătorul, deja Domnul. Este îmbrăcat în aur și ocru; Maica Sa poartă obișnuitul maphorion de vin închis peste albastru. Cele două figuri nu își apropie obrajii (acesta este tipul Eleusa); aici domnește o blândă demnitate formală. Privirea Mariei întâlnește direct privitorul, expresia ei fiind senină și hotărâtă. Ea Îl oferă pe Fiul ei lumii.

Originala Hodighitria a fost icoana cea mai cinstită din Constantinopol, păstrată în Mănăstirea Hodegon ('Călăuzitoare') la est de Sfânta Sofia. Tradiția, prima dată consemnată în izvoare scrise din secolul al XII-lea [neverificată ca premergătoare secolului al XII-lea], susținea că icoana a fost pictată din viață de Evanghelistul Luca și că a fost adusă la Constantinopol de împărăteasa Eudoxia, soția lui Teodosie al II-lea (r. 408–450). Mănăstirea ar fi putut fi întemeiată de împărăteasa Pulcheria (399–453) [tradiție evlavioasă; izvoarele sunt contradictorii]. Ceea ce este documentat istoric este că, până în secolul al XI-lea, icoana era deja obiect al unei cinstiri extraordinare la Mănăstirea Hodegon, iar până în secolul al XII-lea fusese instituită o procesiune oficială de marți: o dată pe săptămână icoana era purtată prin străzile Constantinopolului într-o mare ceremonie publică, la care participau mii de oameni, cu mulțimi aplecate de la ferestre și strigând laude. Izvoarele bizantine descriu icoana fiind susținută în mod miraculos în timpul procesiunii. Când otomanii au cucerit Constantinopolul în mai 1453, icoana a fost, se pare, dusă la Biserica Hora de lângă zidurile de uscat ca ultim act de ocrotire a cetății. Originalul a fost aproape sigur distrus sau pierdut în jaf — niciun fragment autentificat sau original relocat nu a fost confirmat, în ciuda afirmațiilor ulterioare ale izvoarelor rusești și italiene.

Hodighitria cristalizează pretenția centrală a Bisericii despre Maria într-un singur argument vizual: întregul ei scop și slavă este să arate dincolo de sine către Hristos. Ea nu atrage atenția asupra propriei dureri sau virtuți — ea arată cu mâna. Pruncul Hristos pe care Îl ține nu este doar Fiul ei, ci Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6), iar mâna ei întinsă este un gest evanghelistic veșnic adresat fiecărui privitor de-a lungul fiecărui veac. Tipul o așază astfel pe Maria în rolul ei teologic cuvenit: nu un capăt al evlaviei, ci călăuzitoarea ei, cea care spune neșovăielnic fiecărei ființe omenești: 'Faceți tot ce vă va spune El' (Ioan 2:5). Hodighitria a devenit modelul pentru sute de tipuri iconografice regionale în lumea ortodoxă, catolică și greco-catolică.

Prototipul original din Constantinopol a fost pierdut în 1453. Moștenirea sa trăiește într-o proliferare extraordinară de copii și descendenți regionali — printre care icoanele de la Smolensk, Tihvin, Kazan și Częstochowa — fiecare regiune adaptând tipul, păstrând totodată gestul esențial. Reproduceri fidele se găsesc în aproape fiecare biserică ortodoxă. Procesiunea de marți din Constantinopol, unul dintre marile evenimente liturgice publice ale lumii bizantine, nu a avut un succesor direct după 1453, dar chipul Hodighitriei continuă să fie purtat în procesiuni marianice și cinstit ca icoana supremă a Născătoarei de Dumnezeu în întreaga creștinătate răsăriteană.

Imn către Maica Domnului (Axion Estin — Cuvine-se cu adevărat)

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea neprihănită și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sub Tuum Praesidium (Sub ocrotirea Ta)

Sub ocrotirea Ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu. Nu trece cu vederea cererile noastre în nevoi, ci ne izbăvește pururea din toate primejdiile, Fecioară slăvită și binecuvântată. Amin.

Sub tuum praesidium confugimus, Sancta Dei Genetrix. Nostras deprecationes ne despicias in necessitatibus, sed a periculis cunctis libera nos semper, Virgo gloriosa et benedicta.