Sfântul Ignațiu de Loyola
Preot, Fondator al Societății lui Isus (Iezuiți)
Iñigo López de Loyola s-a născut în jurul datei de 23 octombrie 1491, în castelul strămoșesc Loyola din provincia bască Gipuzkoa, nordul Spaniei, cel mai mic dintre cei treisprezece copii ai unei familii nobile. A devenit paj, apoi curtean și soldat, trăind viața unui gentilom renascentist cu entuziasm pentru mânuirea sabiei și dans.
Momentul definitoriu al vieții sale a venit pe 20 mai 1521, la Bătălia de la Pamplona, unde o ghiulea franceză i-a sfărâmat piciorul drept. Dus înapoi la Castelul Loyola pentru a se recupera, a cerut romane cavalerești ca să-și petreacă timpul, dar doar două cărți erau disponibile: o viață a lui Hristos și o carte despre sfinți. Le-a citit — și a observat ceva semnificativ: gândurile la gloria lumească îl lăsau gol și neliniștit, în timp ce gândurile de a-i imita pe sfinți îl umpleau de pace și bucurie durabile. A recunoscut acest contrast ca fiind glasul lui Dumnezeu.
După recuperare, Ignațiu a făcut un pelerinaj la altarul benedictin din Montserrat, și-a așezat sabia la altarul Maicii Domnului și a călătorit la Manresa, intenționând o oprire scurtă — unde a sfârșit prin a petrece zece luni într-o peșteră în rugăciune intensă, pocăință și luptă spirituală. Perspectivele acelor luni s-au cristalizat în Exercițiile Spirituale, opera sa capitală.
Ignațiu a studiat teologia la Paris (1528–1535), unde a adunat tovarășii care aveau să devină Societatea lui Isus. Ordinul a primit aprobarea papală de la Papa Paul al III-lea în 1540. Ignațiu a slujit ca prim Superior General al iezuiților până la moartea sa la Roma pe 31 iulie 1556. Până atunci Societatea avea peste o mie de membri lucrând pe patru continente.
Povestea convertirii lui Ignațiu printr-o ghiulea de tun și convalescență este una dintre marile cotituri spirituale din istoria catolică — și, în mod neobișnuit, este bine documentată de Ignațiu însuși în Autobiografia sa, dictată spre sfârșitul vieții. El a notat faimos că, chiar și după ce piciorul fusese resetat dureros de două ori (lăsându-l cu o șchiopătare permanentă), ceea ce îl tulbura cel mai mult era proeminența osoasă inestetică ce ar fi stricat potrivirea ciorapilor la modă; vanitatea murea încet la un curtean spaniol. La Manresa, Ignațiu s-a confruntat cu un întuneric spiritual profund — scrupule, disperare, chiar gânduri de sinucidere — înainte de a trăi o viziune luminoasă lângă râul Cardoner pe care a descris-o mai târziu ca luminând mai mult din adevărul divin decât tot ce învățase în toți anii anteriori. Viziunea i-a confirmat calea. A descris sentimentul ca 'toate lucrurile noi'.
Ignațiu a murit la Roma pe 31 iulie 1556 și a fost inițial înmormântat în capela Santa Maria della Strada. Rămășițele sale au fost ulterior transferate la Biserica Gesù din Roma — biserica mamă a Societății lui Isus — unde odihnesc astăzi într-o capelă barocă magnifică, Cappella di Sant'Ignazio, sub un altar de lapis lazuli. Statuia de bronz de deasupra mormântului, finalizată în 1699, îl înfățișează pe Ignațiu călcând în picioare erezia. Relicve suplimentare sunt distribuite printre casele iezuite din întreaga lume; castelul Loyola din Azpeitia, Spania, unde s-a născut și și-a revenit după rană, este acum un important altar și bazilică iezuită.
Societatea lui Isus (Iezuiții)
El însuși a întemeiat ordinul la Paris în 1540; acesta îi poartă amprenta spirituală în toate privințele, de la Exercițiile Spirituale la jurământul de ascultare specială față de papă.
Soldați
Ignațiu a fost cavaler și soldat profesionist înainte de convertire; întreaga sa abordare a vieții spirituale a fost modelată de disciplina militară și limbajul luptei — sufletul ca soldat în slujba lui Dumnezeu.
Retragere spirituală și directori de retragere
Exercițiile Spirituale ale sale, un program structurat de patru săptămâni de rugăciune și discernământ, au devenit manualul de retragere cel mai larg folosit din lume și au dat naștere întregii tradiții moderne a retragerilor tăcute dirijate.
Țara Bascilor (provinciile Gipuzkoa și Biscay)
Ignațiu s-a născut nobil basc la Loyola, Gipuzkoa, și este venerat ca patron al patriei sale natale.
Studenți și educatori
Iezuiții au devenit cei mai de seamă educatori ai Europei în decurs de o generație de la întemeierea ordinului; Ignațiu a înființat Collegio Romano (azi Universitatea Pontificală Gregoriană) și rețeaua globală de școli a ordinului a crescut din viziunea sa.
Primește, Doamne, și ia toată libertatea mea, memoria mea, înțelegerea mea și întreaga mea voință, tot ce am și numesc al meu. Tu mi-ai dat totul. Ție, Doamne, ți-l înapoiez. Totul este al tău; fă cu el ce vrei. Dă-mi doar iubirea ta și harul tău, căci acestea îmi sunt de ajuns.
Suflete al lui Hristos, sfințește-mă. Trup al lui Hristos, mântuiește-mă. Sânge al lui Hristos, îmbată-mă. Apă din coasta lui Hristos, spală-mă. Pătimire a lui Hristos, întărește-mă. O, bunule Iisuse, ascultă-mă. În rănile tale ascunde-mă. Nu îngădui niciodată să fiu despărțit de tine. De cel rău apără-mă. La ceasul morții mele cheamă-mă și poruncește-mi să vin la tine, ca împreună cu sfinții tăi să te laud în veci. Amin.
Sfinte Ignațiu, soldat devenit slujitor al lui Dumnezeu, care ne-ai învățat să facem toate lucrurile spre mai marea slavă a lui Dumnezeu, obține-ne inimi generoase ca să dăm fără a socoti costul și să căutăm voia lui Dumnezeu în toate. Sfinte Ignațiu de Loyola, roagă-te pentru noi.