Sfântul Serafim de Sarov
Călugăr, Sihastru, Stareț, Făcător de Minuni al întregii Rusii
Serafim de Sarov s-a născut Prohor Isidorovici Moșnin la 19 iulie 1759, în Kursk, Rusia, într-o familie de negustori. În copilărie a supraviețuit unei căderi de pe clopotnița unei biserici fără vătămare, eveniment pe care mama sa și el l-au înțeles ca o protecție minunată. A intrat în Mănăstirea Sarov din regiunea Tambov în 1778 ca novice, a fost tuns în monahism cu numele Serafim (însemnând 'însuflețit de foc' în ebraică, un nume dat ființelor cerești din Isaia 6) și a fost hirotonit preot în 1793.
În 1794, mânat de dorul după o mai adâncă singurătate, Serafim s-a retras într-o mică colibă de lemn pe care o construise în pădure la cinci kilometri de mănăstire. Acolo a trăit ca sihastru timp de șaisprezece ani, cultivându-și mare parte din hrană, menținând o rugăciune aproape neîntreruptă și mâncând cu extremă frugalitate. Între 1804 și 1807 a săvârșit faimoasa ispravă de a sta în genunchi pe o piatră în rugăciune timp de o mie de zile și nopți, în imitația rugăciunii Sfântului Simeon Stâlpnicul. Atacatori l-au bătut odată grav, lăsându-l permanent gârbovit; el nu a purtat resentimente și a refuzat să-și judece agresorii.
În 1815, în urma unei viziuni a Maicii Domnului, Serafim s-a întors la mănăstire și și-a deschis chilia vizitatorilor. Anii din 1815 până la moartea sa în 1833 au constituit una dintre cele mai remarcabile perioade de slujire pastorală din istoria bisericească rusă. El îi numea pe fiecare vizitator 'Bucuria mea!' și îi saluta cu 'Hristos a înviat!' — în fiecare zi a anului, nu doar la Paști. Mii de oameni veneau: țărani, nobili, clerici, tânărul țar Alexandru I. Îi îndruma cu o cunoaștere preternaturală a sufletelor lor, îi sfătuia cu căldură și directitate și era reputat că săvârșea minuni de vindecare și discernământ profetic.
A murit la 2 ianuarie 1833, în genunchi înaintea unei icoane a Maicii Domnului, așa cum le spusese ucenicilor săi că va face. Avea 73 de ani.
Cea mai celebrată poveste despre Serafim este conversația sa din noiembrie 1831 cu Nicolae Motovilov, un nobil laic. Motovilov l-a întrebat pe Serafim care este scopul vieții creștine. Serafim a răspuns: 'Adevăratul scop al vieții noastre creștine constă în dobândirea Duhului Sfânt.' Apoi, după cum a consemnat Motovilov, Serafim l-a luat de umeri, iar Motovilov s-a trezit incapabil să privească fața călugărului — aceasta strălucea ca soarele. Motovilov însuși a relatat că era umplut de căldură, mireasmă și o bucurie de nespus. Această conversație, păstrată în scris și autentificată de investigatori ulteriori, este citită de creștinii ortodocși din întreaga lume ca o declarație definitivă a vieții mistice. Serafim este de asemenea înfățișat în icoane și artă populară hrănind un mare urs în pădurea de lângă sihăstria sa, o imagine care — asemenea poveștii similare a lui Serghie de Radonej — simbolizează armonia sfântului cu creația.
Serafim a fost înmormântat la Mănăstirea Sarov. Moaștele sale au fost proslăvite (găsite nestricate) la canonizare în 1903. În timpul regimului sovietic, moaștele au dispărut; au fost descoperite în 1991 în colecțiile Catedralei Kazan din Sankt Petersburg, care fusese transformată într-un muzeu al ateismului. La 30 iulie 1991, moaștele au fost transferate solemn la Catedrala Sfânta Treime a Mănăstirii Serafim-Diveievo din Diveievo, regiunea Nijni Novgorod, Rusia — mănăstirea de maici pe care Serafim o ajutase să o întemeieze și pe care o îndrumase duhovnicește. Diveievo este acum un important centru de pelerinaj; moaștele lui Serafim sunt venerate acolo zilnic.
Rusia
Unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, el este un ocrotitor ceresc al pământului rusesc și al poporului său.
Călugări și sihaștri
A petrecut decenii ca sihastru și locuitor al pădurii, rugându-se o mie de zile și nopți pe o piatră, și este modelul contemplației monahale ortodoxe.
Bolnavii
Renume în timpul vieții și după aceea pentru vindecări minunate; nenumărați pelerini au raportat vindecări prin mijlocirea sa.
Cei care caută pace și îndrumare duhovnicească
El saluta fiecare vizitator cu 'Bucuria mea!' și 'Hristos a înviat!' indiferent de anotimpul liturgic și a slujit ca stareț (părinte duhovnicesc) pentru mii de oameni care căutau călăuzire și mângâiere.
Cei angajați în rugăciune
Învățătura sa centrală — 'Dobândește Duhul Sfânt și mii de suflete se vor mântui în jurul tău' — l-a făcut ocrotitorul tuturor celor care caută adâncirea rugăciunii.
Pe Hristos din tinerețe L-ai iubit, fericite, și, dorind să slujești numai Lui, în pustie te-ai nevoit cu neîncetată rugăciune și osteneală. Cu inimă pocăită și cu mare dragoste pentru Hristos ai fost învrednicit de Maica Domnului. Pentru aceasta strigăm ție: Mântuiește-ne pe noi cu rugăciunile tale, cuvioase Serafime, părintele nostru.