Sfântul Spiridon
Episcop al Trimitundei; Făcător de minuni; Ocrotitorul Corfu
Spiridon s-a născut în jurul anului 270 în satul Askeia din Cipru. A lucrat ca păstor și a dus o viață simplă, plină de rugăciune. S-a căsătorit și a avut o fiică, Irina. După moartea soției sale, Spiridon — urmând-o pe fiica sa, care intrase într-o mănăstire — s-a dăruit cu totul vieții ascetice. Virtutea și reputația sa de înțelepciune au făcut ca el să fie ales Episcop al Trimitundei, un oraș de coastă din Cipru, cu puțin timp înainte de Primul Sinod Ecumenic.
A suferit sub prigoana lui Dioclețian: tradiția consemnează că ochiul drept i-a fost scos și tendonul rupt, fiind trimis să muncească în minele de aramă. Totuși, nu a purtat nici o amărăciune. Până când Constantin a dăruit pace Bisericii, Spiridon era deja cunoscut în toată insula pentru vindecări și semne.
În 325 a călătorit la Niceea pentru a lua parte la marele sinod care avea să definească credința Bisericii împotriva arianismului. Nu era teolog de formație, dar simplitatea și directitatea mărturiei sale au făcut impresie. A mustrat un filosof rafinat nu cu silogisme, ci cu demonstrația cărămizii și a Sfintei Treimi, reducând un sceptic la tăcere și lacrimi. A murit în pace în jurul anului 348, încă în slujba de episcop, și a fost înmormântat la Trimitunda. Moaștele sale au ajuns la Constantinopol după cucerirea arabă a Ciprului în anii 650, apoi la Corfu în 1456 după căderea Constantinopolului, unde au rămas de atunci — neputrezite, binemirositoare și îmbrăcate în papuci de mătase care se uzează în fiecare an din pricina nenumăraților pelerini.
Mai multe istorisiri din viața Sfântului Spiridon sunt îndrăgite în tradiția ortodoxă, deși nu toate sunt documentate istoric. Când a ajuns acasă de la Niceea și a aflat că o femeie încredințase lucruri de preț fiicei sale Irina — care murise în lipsa lui — Spiridon s-a dus la mormântul ei, a chemat-o pe nume, iar ea i-a răspuns. Ea i-a arătat unde ascunsese podoabele, iar acestea au fost înapoiate stăpânei. O altă relatare spune că Spiridon a ajuns la palatul împăratului Constanțiu pentru a mijloci pentru un om osândit pe nedrept: un gardian i-a barat calea, iar Spiridon l-a pălmuit — apoi s-a întors și l-a sărutat pe celălalt obraz, explicând că prima palmă era pentru obrăznicie, iar a doua pentru Hristos. În Corfu, tradiția spune că în timpul asediului otoman din 1716, soldații au văzut un călugăr în flăcări ieșind din biserica Sfântului Spiridon, cu o torță în mână, alungându-i. O furtună neobișnuită de la mijlocul verii a distrus o parte din flota otomană, iar asediul a fost ridicat. 'Sfântul care umblă' — așa numit pentru că papucii lui de mătase se uzează în fiecare an, ca și cum ar umbla încă printre ai săi — rămâne una dintre cele mai vii imagini ale grijii sale continue.
Trupul neputrezit al Sfântului Spiridon se odihnește într-o raclă de argint la Biserica Sfântul Spiridon din orașul Corfu (Kerkyra), construită în 1589 anume pentru a adăposti moaștele. Trupul este îmbrăcat în veșminte și papuci de mătase care sunt înlocuiți anual în ziua praznicului său, deoarece se uzează — fenomen pe care credincioșii îl socotesc dovadă a prezenței sale spirituale active printre ei. Moaștele sunt purtate în procesiune solemnă în Duminica Floriilor și în alte patru ocazii anuale care comemorează minuni anume. Când trupul a fost mutat la Constantinopol în secolul al VII-lea, s-a aflat că este neputrezit și însoțit de o ramură proaspătă de busuioc, socotită semn ceresc. O mică parte din moaște a fost dăruită Bisericii Ortodoxe Sârbe; alte fragmente se află la mănăstiri din Grecia și Cipru.
Olari și ceramicieni
La Sinodul de la Niceea, Spiridon a redus la tăcere un filosof păgân folosind o cărămidă de lut ca analogie a Sfintei Treimi: a ținut-o în mână și din ea a ieșit foc dintr-un capăt, apă din altul, iar lutul a rămas în palmă — o singură substanță, trei manifestări.
Corfu și poporul său
Moaștele sale se odihnesc în Corfu din 1456, iar insula îi atribuie izbăvirea de ciumă (de două ori), foamete și asediul otoman din 1716. Corfioții îl numesc 'ο πολιούχος', Ocrotitorul Cetății.
Păstori și oameni simpli
Spiridon a fost păstor din naștere și nu și-a pierdut niciodată smerenia acelei chemări, chiar și ca episcop — o aducere aminte dragă că sfințenia este la îndemâna oricărei stări.
Săraci și cei aflați în foamete
Se spune că a prefăcut un șarpe în monede de aur ca un om flămând să poată cumpăra grâne de la un acaparator și a purtat de grijă celor flămânzi de-a lungul întregii sale slujiri arhierești.
Cipru
S-a născut, a crescut și și-a împlinit întreaga arhierie în insula Cipru, unde pomenirea sa este cinstită din secolul al IV-lea.
La întâiul Sobor te-ai arătat apărător al dreptei credințe și făcător de minuni, Părintele nostru purtător de Dumnezeu Spiridon. Către cel mort în mormânt ai grăit și șarpele în aur l-ai prefăcut; și când cântai sfintele tale rugăciuni, îngeri slujeau împreună cu tine, prea sfinte. Slavă Celui ce te-a preaslăvit; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce prin tine tămăduiri tuturor dăruiește.